Sindromul intestinului iritabil (IBS): simptome, apariție și opțiuni de abordare

Sindromul intestinului iritabil (IBS) poate afecta considerabil calitatea vieții de zi cu zi, relațiile sociale și capacitatea de muncă. În pofida frecvenței sale — afectând cel puțin 10–15% din populație —, diagnosticarea și abordarea IBS rămân o provocare. Motivul se regăsește în complexitatea apariției și evoluției IBS, a cărui înțelegere și gestionare eficientă necesită o abordare multidisciplinară. Trebuie avute în vedere tulburările de funcționare ale axei intestin-creier, modificarea microbiomului intestinal, infecțiile actuale sau anterioare ale sistemului digestiv, intoleranțele sau alergiile alimentare și factorii genetici. ¹

Ce este IBS?

IBS este o tulburare cronică, funcțională a tractului gastrointestinal. Poate avea numeroase simptome, care apar și dispar periodic și care se asociază cu modificări ale motilității intestinale (mișcărilor intestinului) corespunzătoare tipului de IBS respectiv. Deși boala nu provoacă leziuni tisulare semnificative, ea poate reprezenta o problemă care afectează întreaga viață. ^2–4

Simptomele IBS

Simptomele IBS pot fi variate, cele mai caracteristice fiind:

• crampe abdominale
• balonare
• durere
• senzație de disconfort
• diaree sau constipație, eventual alternanța acestora. ^2–4

Simptomele IBS

Pot apărea și simptome mai puțin caracteristice, precum: oboseală, greață, dureri de spate, probleme de urinare sau scaun mucos. ² În multe cazuri, simptomele IBS apar după consumul anumitor alimente. Acestea conțin adesea oligo-, di- și monozaharide fermentabile, precum și polioli (FODMAP-uri), de exemplu lactoză sau gluten. Cele mai frecvente triggere sunt alimentele care conțin carbohidrați cu absorbție lentă (de ex. produse lactate, fasole, linte, mere și făină), alimentele bogate în amine biogene (de ex. vin, bere, salam și brânză), alimentele care eliberează histamină (de ex. lapte, vin, bere și carne de porc), precum și alimentele prăjite și grase. ⁵ În multe cazuri, simptomele IBS sunt greu de diferențiat de alte tulburări care însoțesc frecvent boala. Acestea pot fi:

• afecțiuni însoțite de durere cronică: de exemplu fibromialgie sau durere pelviană
• sindromul de oboseală cronică
• afecțiuni digestive: de exemplu SIBO, dispepsie sau reflux
• tulburări psihice: de exemplu anxietatea sau depresia. ⁶

Toate acestea pot reprezenta factori de risc pentru apariția IBS, la fel ca anumite caracteristici sociodemografice, de exemplu sexul feminin (la femei este diagnosticat cu o probabilitate de aproximativ două ori mai mare) sau vârsta (de la tinerețe până la vârsta mijlocie). ³

Tipurile de IBS

Tipurile de IBS pot fi diferențiate în funcție de diferitele tipare ale modificărilor tranzitului intestinal și de diferitele forme (consistența) ale scaunului. Multe persoane afectate au, în unele zile, un tranzit intestinal și un scaun normale, iar în alte zile anormale. Pentru fiecare tip de IBS există diferite modalități de abordare, așa că poate fi important să le deosebim.

Tipurile de IBS pot fi diferențiate în funcție de diferitele tipare ale modificărilor tranzitului intestinal și de diferitele forme (consistența) ale scaunului.

Se poate distinge și un tip de IBS nedefinit, în care simptomele menționate anterior pot apărea în mod variat, iar tiparul de defecație nu se încadrează într-un anumit tip. Cu toate acestea, și în aceste cazuri IBS poate fi diagnosticat. ^{3, 5, 7}

Diagnosticarea IBS

Deocamdată nu există un test de laborator sau imagistic specific pentru diagnosticarea IBS. Diagnosticul se bazează în principal pe simptome, conform unui sistem de criterii general acceptat. Diagnosticul de IBS poate fi stabilit dacă, în ultimele 3 luni, apar dureri abdominale recurente cel puțin o zi pe săptămână, la care se asociază cel puțin două dintre următoarele caracteristici: durere la defecație, modificarea frecvenței scaunului, precum și modificarea consistenței scaunului. Un criteriu suplimentar este ca primele simptome să fi apărut cu cel puțin șase luni în urmă. ⁸ Din procesul de diagnosticare pot face parte și investigații specifice, prin care pot fi excluse afecțiunile mai grave (chiar însoțite de leziuni tisulare) sau cele cu simptome similare ^{6, 9}. Investigațiile recomandate pot fi, de exemplu: colonoscopia, endoscopia, tomografia computerizată (CT) sau chiar teste de intoleranță la lactoză, testul respirator pentru SIBO, dar și diferite analize de scaun, chiar și analiza microbiomului. ⁴ Suspiciunea unei probleme mai grave poate apărea în caz de durere persistentă (care nu se ameliorează nici la eliminarea gazelor, nici la defecație), durere nocturnă, febră, scădere în greutate, apetit diminuat, vărsături sau anemie feriprivă. În cazul unor astfel de simptome este important să se excludă bolile inflamatorii intestinale (colita ulcerativă sau boala Crohn) sau chiar tumora de colon. ^{5, 10} Potrivit recomandărilor de specialitate, este indicat ca investigațiile să fie reduse la minimum, deoarece în multe cazuri împovărează inutil sănătatea psihică și fizică a persoanelor afectate, precum și sistemul sanitar ^{5, 11}. Totodată, nici diagnosticul bazat exclusiv pe simptome nu este ideal în sine, întrucât astfel alte afecțiuni pot rămâne nedescoperite ^12–13. Criteriile de selecție a investigațiilor necesare țin de responsabilitatea medicului curant și pot depinde și de nivelul resurselor medicale disponibile. ¹⁴

Apariția IBS

Procesul de apariție (patogeneza) și evoluția (patofiziologia) IBS nu sunt încă pe deplin cunoscute; este vorba despre un proces multifactorial, în care pot juca un rol numeroși factori, precum: tulburările de comunicare ale axei intestin-creier, disfuncțiile imunității, compoziția dezechilibrată a florei intestinale, intoleranțele alimentare și predispoziția genetică. Rămâne în continuare neclar care factori declanșează și care agravează IBS la anumite persoane. ¹⁵

Rolul axei intestin-creier în apariția IBS

Una dintre cele mai acceptate explicații ale IBS este tulburarea de funcționare a axei intestin-creier ¹. Toate cele patru straturi ale peretelui intestinal sunt bogat vascularizate și inervate. În el se găsesc aproximativ 100 de milioane de celule nervoase, care formează sistemul nostru nervos enteric. Acesta comunică permanent, în ambele sensuri, cu sistemul nervos central (creierul și măduva spinării), astfel încât suprasolicitarea sistemului nervos central (de ex. stres, anxietate, lipsă de somn) se poate manifesta sub forma unor contracții musculare dureroase la nivelul peretelui intestinal. Motilitatea intestinului se modifică, ceea ce poate provoca diaree sau constipație. Când contracția afectează o porțiune mică, conținutul intestinal se blochează pe segmentul respectiv și se usucă, provocând astfel constipație. Când este afectat un segment intestinal mai extins, conținutul intestinal înaintează prea repede, nu există timp pentru reabsorbția apei în colon, ceea ce provoacă diaree. ¹⁶ Problemele care apar la nivelul axei intestin-creier, pe lângă tulburările de motilitate menționate, pot provoca o hipersensibilitate viscerală, care este o trăsătură fundamentală a IBS. Aceasta înseamnă că, la stimuli fiziologici (de ex. balonare), sistemul intestinal răspunde cu o senzație de durere amplificată, adică pragul nervos al durerii la distensia colonului este mai scăzut. ^{3, 15} Tulburările de funcționare menționate ale axei intestin-creier sunt strâns legate de reacțiile la stres ale organismului și de simptomele psihice. Potrivit unei metaanalize realizate în 2021, în rândul persoanelor care suferă de IBS, apariția depresiei și a anxietății severe este cu 40% mai frecventă ¹⁷. În răspunsul organismului la stresul cronic este implicată axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliană, a cărei hiperactivitate și secreție anormală a anumitor hormoni (de ex. cortizol) poate duce la modificarea motilității intestinale și la hipersensibilitate viscerală, precum și la răspunsuri imune și la o floră intestinală modificată. Acest proces este însă bidirecțional: reacția la stres și anxietatea care apar în sistemul nervos central pot proveni din tulburări fiziologice de la nivelul sistemului intestinal, precum inflamația de grad scăzut, permeabilitatea crescută a mucoasei intestinale sau compoziția neoptimală a microbiomului intestinal. ^{15, 18}

Suprasolicitarea sistemului nervos central (de ex. stres, anxietate, lipsă de somn) se poate manifesta sub forma unor contracții musculare dureroase la nivelul peretelui intestinal.

Rolul florei intestinale în apariția IBS

Flora intestinală sau microbiomul intestinal este un mediu complex și dinamic, care include bacterii, arhee, fungi și virusuri. Starea și compoziția florei intestinale pot interveni, direct sau indirect, prin intermediul sistemului nervos enteric, în comunicarea bidirecțională a axei intestin-creier și pot influența astfel activitățile creierului. ¹ Flora intestinală a persoanelor care trăiesc cu IBS diferă de cea a persoanelor sănătoase, însă rezultatele variază de la un studiu la altul în privința a ce anume și cum diferă exact. Aceste diferențe pot fi cauzate de diferitele tipuri de IBS și de marea variabilitate dintre indivizi, la care se adaugă faptul că este vorba despre un domeniu de cercetare încă relativ nou. Există totuși fenomene observate de mai mulți cercetători, precum diversitatea bacteriană redusă, înmulțirea excesivă a tulpinilor bacteriene Proteobacteria, Veillonella și Firmicutes, precum și scăderea Bacteroidetes, a Bifidobacteriilor, a Lactobacililor și a anumitor producători de metan în flora intestinală. ^{15, 19–20} Disbioza reprezintă perturbarea echilibrului și a compoziției optime pentru noi a comunității microbiene, în cazul căreia crește permeabilitatea mucoasei intestinale. Aceasta poate avea diferite cauze: de ex. toxine bacteriene, mediatori inflamatori sau producție redusă de acizi grași cu lanț scurt. Ca urmare a așa-numitului „intestin permeabil”, în stratul subțire, fibros de țesut conjunctiv aflat sub celulele epiteliului intestinal și în sânge pot pătrunde bacterii patogene, toxine sau particule alimentare digerate incomplet, ale căror antigene, prin activarea celulelor imune ale sistemului nervos enteric, stimulează producția de citokine proinflamatorii (IL-6, IL-8, TNF-α). Inflamația de grad scăzut astfel creată influențează negativ funcționarea celulelor nervoase atât ale intestinului, cât și ale sistemului nervos central. Sub acțiunea factorilor inflamatori, nivelul cortizolului crește. Printre simptomele nivelului crescut de cortizol se pot număra anxietatea sporită și dificultățile de concentrare ¹. Aceste simptome psihice împovărează în continuare funcționarea axei intestin-creier, provocând simptome intestinale tot mai serioase și mai dureroase.

Disbioza reprezintă perturbarea echilibrului și a compoziției optime pentru noi a comunității microbiene, în cazul căreia crește permeabilitatea mucoasei intestinale.

În anumite condiții, o manifestare a disbiozei poate fi și starea de înmulțire excesivă a bacteriilor la nivelul intestinului subțire, adică SIBO ²¹. Într-un studiu, din 202 pacienți cu IBS, 157, adică 75%, au avut testul respirator cu lactuloză-hidrogen pozitiv, ceea ce indică SIBO ²². Întrucât apare cu o frecvență atât de ridicată în rândul persoanelor care trăiesc cu IBS, poate fi important de investigat, fiind o stare mai clar diagnosticabilă și, respectiv, mai ușor de abordat. În fine, aproximativ 10 procente dintre cazurile de IBS sunt declanșate de o gastroenterită infecțioasă acută ²³. Anomaliile genetice legate de sistemul imunitar înnăscut și de protecția mucoasei intestinale, precum și nivelul ridicat de stres și de anxietate, cresc considerabil riscul de apariție a IBS post-infecțios. IBS-ul post-infecțios se manifestă de obicei sub forma tipului însoțit de diaree. Substanțele eliberate în timpul infecției intestinale acute cresc, de asemenea, permeabilitatea epiteliului intestinal. ²⁴

Rolul alergiilor și sensibilităților alimentare în apariția IBS

Alimentația joacă un rol important în patogeneza IBS, deoarece poate modifica micro-mediul intestinal normal, poate reduce procesul de fermentație din colon și poate influența activarea antigenică a sistemului imunitar, ceea ce poate induce procese inflamatorii de grad scăzut ²⁵. Rolul alergiei și al intoleranței alimentare în IBS nu este însă pe deplin clarificat. Deși o alergie alimentară veritabilă provoacă rareori IBS, la multe persoane consumul anumitor alimente și băuturi poate agrava simptomele ²⁶. Se poate întâmpla, de exemplu, chiar și în prezența unui test negativ pentru celiachie, ca cineva să resimtă simptome de IBS după consumul de alimente care conțin gluten, ceea ce poate indica și o suprapunere între IBS și sensibilitatea la gluten non-celiacă ²⁷. O parte semnificativă a persoanelor care suferă de IBS este sensibilă la FODMAP-uri, iar descompunerea insuficientă a glutenului și a anumitor proteine, precum cazeina (proteina din lapte), poate intensifica procesele inflamatorii și poate activa răspunsurile imune înnăscute. Pe mastocite se găsesc receptori IgE și IgG, prin intermediul cărora consumul alimentelor menționate duce la degranularea mastocitelor (printre altele, la eliberarea de histamină). Aceasta poate produce simptome foarte variate, care afectează pielea, sistemul nervos, căile respiratorii, sistemul cardiovascular și sistemul digestiv, provocând chiar spasme ale musculaturii netede. Prin urmare, la baza simptomelor IBS însoțite de durere abdominală se poate afla un mecanism imun periferic declanșat de o alergie sau de o intoleranță. ²⁸

Predispoziția genetică pentru IBS

IBS apare mai frecvent în familiile în care mai multe generații trăiesc cu IBS și poate avea și o componentă genetică, deși este influențat preponderent de factorii de mediu ²⁹. Riscul genetic al IBS se poate întinde de la cazuri poligenice complexe, în care se combină diverse variante genetice comune, până la o singură mutație genetică rară. De exemplu, mutația genei SC5NA, care codifică canale ionice de sodiu, poate fi asociată cu durerea abdominală întâlnită în IBS. În plus, și polimorfismele anumitor gene joacă un rol în patogeneza IBS, inclusiv cele implicate în semnalizarea serotoninei, în reglarea sistemului imunitar și în funcționarea protecției mucoasei. ¹⁵

Rolul neurotransmițătorilor și metaboliților microbieni în apariția IBS

Deși IBS nu este o boală inflamatorie intestinală clasică, numeroase cercetări au evidențiat o inflamație de grad scăzut în sistemul digestiv, care are ca rezultat un număr crescut de celule enterocromafine, limfocite intraepiteliale și mastocite ³⁰. Neurotransmițătorii produși de acestea și de microbiote joacă un rol important în apariția simptomelor IBS ^{1, 31}. Pe lângă aceasta, anumiți metaboliți microbieni (produși ai metabolismului) influențează factori fiziologici importanți la nivelul intestinului, astfel încât profilul metabolic modificat al bacteriilor intestinale se poate afla, de asemenea, la baza simptomelor IBS ^{1, 32}. Neurotransmițătorii și metaboliții enumerați mai jos au o importanță deosebită în apariția și progresia IBS:

Vitaminele

Nivelul scăzut de vitamina D a fost deja asociat cu mai multe tulburări ale sistemului digestiv, printre care și IBS. Vitamina D joacă un rol decisiv în sănătatea sistemului intestinal, prin întărirea rezistenței mucoasei intestinale și prin reglarea răspunsurilor imune. În plus, prin secreția de peptide antimicrobiene, poate ameliora o disbioză intestinală deja existentă, întrucât întărește bacteriile utile și inhibă bacteriile patogene sau potențial patogene. În schimb, deficitul de vitamina D poate induce eliberarea de citokine inflamatorii (de ex. TNF-α și IFN-γ). ^{1, 45} Deficitul de vitamina B6, care este o vitamină solubilă în apă, duce adesea la reacții inflamatorii, putând astfel contribui și la apariția IBS. Forma sa bioactivă, piridoxal-5-fosfatul, servește drept coenzimă în numeroase procese, iar suplimentarea sa poate avea un efect de ameliorare asupra simptomelor IBS. ^{1, 46}

Anumiți metaboliți microbieni (produși ai metabolismului) influențează factori fiziologici importanți la nivelul intestinului, astfel încât profilul metabolic modificat al bacteriilor intestinale se poate afla, de asemenea, la baza simptomelor IBS.

Tratamentul IBS

Provocările tratamentului IBS

Tratamentul IBS este plin de provocări, dar o ameliorare semnificativă a simptomelor este realizabilă. În căutarea soluțiilor, persoanele care trăiesc cu IBS apelează adesea, în zadar, la mai mulți furnizori de servicii medicale, unul după altul. Deseori, furnizorii diagnostichează cu dificultate și identifică greu cauzele problemei, iar pacienții lor sunt nemulțumiți de tratamentul primit. Succesul îngrijirii este determinat în mare măsură de atitudinea specialiștilor și a clienților lor, de gravitatea comorbidităților și a simptomelor, precum și de numeroasele concepții greșite legate de boală. ⁴⁷ Pentru medici, tratamentul IBS poate reprezenta, în multe cazuri, o sursă de frustrare, ceea ce se poate datora, poate, lipsei unui protocol de tratament unitar. Ei consideră, de asemenea, că cauzele și evoluția bolii sunt determinate mai degrabă de starea psihică a pacienților și că tratamentul oferit de ei are o importanță mai mică, lucru cu care însă pacienții nu sunt neapărat de acord, astfel încât și relația medic-pacient poate avea de suferit. ⁴⁸ În cazul cel mai ideal, o echipă de îngrijire multidisciplinară (de ex. medic internist, expert în nutriție, psiholog/psihiatru), însoțind pe termen lung și oferind sprijin din mai multe direcții, poate ajuta împreună clientul, care are mare nevoie și de propriul control și de propria responsabilitate pentru a reuși, întrucât schimbarea stilului de viață este o parte indispensabilă a procesului. ^49–50

Opțiunile de tratament ale IBS

Tratamentul medicamentos al IBS

Tratamentul simptomatic al IBS se poate face cu instrumentele consacrate ale medicinei convenționale, adică medicamentele. În funcție de tipurile sindromului, medicul poate prescrie medicamente cu diferite substanțe active. Laxativele se dovedesc eficiente mai ales în cazul IBS cu constipație, în timp ce antidiareicele în cazul tipului însoțit de diaree. ⁴ Pentru ameliorarea durerii și a crampelor, la o parte dintre persoanele care suferă de IBS sunt eficiente antispasticele ⁵¹. Acestea se pot împărți în două grupe principale: agenți neurotropi și musculotropi. Antispasticele neurotrope acționează asupra sistemului nervos și inhibă impulsurile nervoase care provoacă contracțiile musculaturii netede (de ex. hioscin-butilbromura). Antispasticele musculotrope acționează, în schimb, direct asupra celulelor musculaturii netede, inhibă contracțiile musculare și ajută la relaxarea mușchilor. Astfel, ele pot fi eficiente și în IBS cu constipație (de ex. mebeverina). ^{6, 52} Cercetarea antidepresivelor în cazul IBS raportează pe alocuri rezultate contradictorii ⁵³. Se pare că antidepresivele triciclice pot fi eficiente, mai ales în cazul tipului de IBS însoțit de diaree. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei se pot dovedi utili în primul rând în cazul tipului însoțit de constipație. În fine, utilizarea inhibitorilor recaptării serotoninei-noradrenalinei este mai puțin răspândită, dar și în legătură cu aceștia există rezultate promițătoare ^{52, 54}. Antidepresivele pot ameliora simptomele IBS și la persoanele fără depresie, adesea fiind necesare doze mai mici decât cele utilizate de obicei pentru tulburările de dispoziție. ⁵³ Utilizarea antibioticelor în tratamentul IBS primește tot mai multă atenție, în special datorită recunoașterii rolului florei intestinale și a posibilităților de modulare a acesteia. Scopul tratamentului cu antibiotice este modificarea numărului și a compoziției bacteriilor din intestin. Aceasta poate fi relevantă mai ales la pacienții cu IBS care suferă și de SIBO (cel mai adesea de tip diareic). Antibioticele acționează țintit asupra bacteriilor din intestin, reducând numărul bacteriilor (dăunătoare), ceea ce poate contribui la ameliorarea simptomelor IBS. Tratamentul cu antibiotice se aplică de obicei pe termen scurt, dar pot fi necesare tratamente repetate, iar supravegherea medicală este deosebit de importantă ^55–56. O cură de antibiotice poate reduce eficient, pe termen scurt, numărul bacteriilor patologice, însă acestea pot reveni după întreruperea curei. Există, de asemenea, pericolul ca antibioticele să distrugă sau să deterioreze și bacteriile utile și funcționale ale florei intestinale, ceea ce poate duce la alte probleme, care pot fi detectate și corectate prin analiza genomului din scaun. În fine, utilizarea pe termen lung a inhibitorilor pompei de protoni, folosiți pentru reducerea secreției de acid gastric, poate modifica compoziția microbiomului intestinal, putând duce la scăderea diversității sale și la înmulțirea bacteriilor patogene. În plus, utilizarea lor poate fi asociată cu apariția SIBO, care se poate afla la baza simptomelor IBS (vezi mai sus). ⁵⁷

Tratamentul IBS prin alimentație și suplimente alimentare

În tratamentul IBS, aspectele legate de alimentație joacă un rol important. Aportul de fibre, de exemplu, poate influența simptomele IBS atât în sens favorabil, cât și nefavorabil. Fibrele alimentare cu lanț scurt, solubile și puternic fermentabile (de ex. oligozaharidele) au ca rezultat o formare rapidă de gaze, care poate fi însoțită de durere abdominală și balonare. În schimb, fibrele cu lanț lung, mai vâscoase, solubile și moderat fermentabile (de ex. psyllium) pot avea ca rezultat o producție redusă de gaze și o ameliorare a simptomelor generale și a constipației. ⁵⁸ Dieta FODMAP este o metodă frecvent utilizată în tratamentul IBS. Această dietă se bazează pe reducerea carbohidraților fermentabili, care se absorb prost în intestinul subțire și pot provoca formarea de gaze. Potrivit cercetărilor, dieta cu conținut scăzut de FODMAP poate ajuta, întrucât presiunea fiziologică provenită din balonare, care acționează asupra peretelui intestinal, împovărează mai puțin sistemul nervos afectat de hipersensibilitatea viscerală. Totodată, urmarea sa pe termen lung poate reprezenta o provocare și poate avea efecte negative și asupra compoziției florei intestinale. ^59–60 Persoanele afectate de IBS (din cauza unor intoleranțe alimentare presupuse sau confirmate) urmează adesea și alte diete de eliminare, care înlătură din alimentație cei mai frecvenți alergeni ^{5, 61}. Restricțiile alimentare severe pot fi eficiente pe termen scurt în ameliorarea simptomelor, dar urmarea lor pe termen lung nu este întotdeauna indicată. Ele pot reduce și mai mult diversitatea microbiomului intestinal, motiv pentru care, pentru alegerea dietei potrivite, este bine să se ceară ajutorul unui specialist. ⁵ Ceea ce se mai poate urmări ușor și fără riscuri acasă, în privința meselor, este regularitatea și rutina meselor. Se recomandă să se mănânce în fiecare zi aproximativ la aceeași oră, pentru a regla astfel funcționarea intestinului ^{1, 13}. Eficiența omiterii meselor și a postului depinde în mare măsură de tipul de IBS și de funcționarea individuală a organismului persoanei respective. La cineva poate avea efecte favorabile, dar la alții poate accentua simptomele, așa că este bine să se discute cu un specialist despre introducerea lor. ⁶² Multe persoane care trăiesc cu IBS folosesc și preparate din plante. Aloea, de exemplu, este folosită frecvent pentru tratamentul IBS cu constipație, deși deocamdată nu există suficiente studii științifice care să o susțină. În schimb, potrivit cercetărilor, uleiul de mentă poate ajuta la ameliorarea durerii abdominale și a balonării, în special în cazul IBS însoțit de diaree. ^{13, 63} Există și comprimate de ulei de mentă cu înveliș special, care eliberează lent substanța activă în intestinul subțire, ameliorând balonarea, durerea abdominală și durerea din timpul defecației ¹. Pe lângă preparatele din plante, este relativ simplu de integrat în tratament suplimentarea cu vitamina D și vitamina B6, care, datorită rolului lor prezentat anterior, pot fi eficiente în ameliorarea simptomelor. ¹ În fine, un domeniu relativ nou și de perspectivă este tratamentul IBS cu probiotice. Probioticele sunt bacterii „bune”, care trăiesc de obicei în sistemul intestinal și se găsesc și în anumite alimente, precum și în suplimente alimentare. Probioticele își pot exercita efectul benefic prin crearea unui microbiom intestinal optim pentru noi, prin normalizarea nivelului citokinelor inflamatorii, prin îmbunătățirea timpului de tranzit intestinal, prin reducerea permeabilității intestinale, precum și prin împiedicarea înmulțirii bacteriilor fermentative din intestinul subțire ⁶⁴. S-au obținut deja rezultate și în privința faptului că anumite probiotice au un efect favorabil asupra diferitelor simptome de IBS. De exemplu, Bifidobacterium breve, B. longum și Lactobacillus acidophilus pot ameliora durerea abdominală, în timp ce altele, precum L. plantarum, balonarea. ^{56, 65} În ansamblu, probioticele sunt promițătoare în tratamentul IBS, dar este important de reținut că eficiența lor poate fi variabilă și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru determinarea tulpinilor și dozelor optime, care pot diferi de la o persoană la alta și de la o floră intestinală la alta. Tocmai de aceea, regenerarea țintită a microbiomului, ca tratament personalizat, este sprijinită de analiza genomului din scaun, care oferă o imagine de ansamblu asupra comunităților microbiene care trăiesc în colon.

IBS și starea de bine psihică

Întrucât IBS este o stare complexă, multifactorială, influențată prin axa intestin-creier și axa HPA de numeroși factori psihologici, rolul factorilor psihici și al psihoterapiilor în tratament primește o atenție tot mai mare în cercetări. În cadrul schimbării stilului de viață, reducerea stresului joacă un rol important în tratamentul IBS. Tehnicile de relaxare (de ex. antrenamentul autogen), meditația, activitățile fizice și mișcarea regulată pot contribui, toate, la reducerea frecvenței și a gravității simptomelor. Mișcarea ajută la ameliorarea depresiei și stimulează, de asemenea, contracțiile intestinelor. Mersul cu bicicleta, de exemplu, a protejat, în mai multe studii, împotriva agravării simptomelor și a ameliorat formarea de gaze. Iar practicarea yoga, acționând asupra sistemului nervos parasimpatic și simpatic, reduce, de asemenea, în mod demonstrabil, simptomele IBS. ¹³ Intervenții psihologice concrete, precum psihoeducația și alte tipuri de terapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală și hipnoterapia, îi pot ajuta potențial pe cei care trăiesc cu IBS. Deși în prezent dovezile nu sunt încă suficient de solide pentru a fi recomandate ca tratament de sine stătător, de primă linie, în acele cazuri în care, de exemplu, terapia medicamentoasă nu aduce o ameliorare corespunzătoare pe termen lung, conform ghidurilor clinice, se recomandă aplicarea unor metode psihoterapeutice. ⁶⁶ În ansamblu, deși mai sunt necesare cercetări suplimentare pentru confirmarea eficienței metodelor psihoterapeutice și alternative de tratament, potrivit rezultatelor de până acum, gestionarea factorilor psihici și reducerea stresului pot juca un rol important în tratamentul sindromului și în ameliorarea simptomelor.