Intoleranța la histamină – simptome, cauze și abordare funcțională

Intoleranța la histamină, în sensul strict al cuvântului, nu există. Nu există în aceeași măsură în care nu există intoleranță nici față de ceilalți hormoni produși de organismul însuși (de exemplu, hormoni steroizi sau peptidici). În schimb, față de alte substanțe introduse din exterior există intoleranță, de exemplu față de fructoză sau lactoză. Histamina se produce și se descompune în mod continuu în organism, iar histamina introdusă din exterior, în mod normal, nu reprezintă o problemă; dimpotrivă, aduce numeroase beneficii.

Cu toate că, în opinia noastră, intoleranța la histamină nu există, vom folosi acest termen pentru a descrie acest fenomen complex.

Ce este histamina?

Pentru înțelegerea proceselor care stau la baza intoleranței la histamină poate fi util să înțelegem rolul pe care îl are histamina în corpul nostru. Histamina este un hormon tisular care se formează din aminoacidul histidină, cu ajutorul enzimei histidin-decarboxilază și al vitaminei B6. Acest proces are loc în numeroase organisme vegetale și animale. Histamina este un hormon larg răspândit în lumea vie, extraordinar de versatil și vital; nu există funcție a vieții sau a celulei asupra căreia să nu aibă efect, încă din primul moment al vieții noastre: ovulul nu se implantează în uter în lipsa histaminei, iar la unele specii de animale chiar și declanșarea ovulației are loc sub acțiunea histaminei. În organismul nostru, histamina are și rol de neurotransmițător, atât în sistemul nervos central, cât și în cel periferic.

În organismul nostru, histamina acționează asupra celulelor în principal prin 4 tipuri de receptori. ¹

Receptorii H1:

• Contractă țesuturile musculare netede ale intestinului, ale bronhiilor și ale uterului
• Contractă pereții venelor mici și dilată pereții arterelor
• Celule nervoase: durere, senzație de mâncărime
• Sistemul nervos central: creșterea stării de vigilență
• Ovare: eliberarea de estrogen
• Uter: susținerea implantării ovulului

Receptorii H2:

• Stimularea secreției de suc gastric
• Creșterea frecvenței cardiace și a debitului cardiac
• Creșterea tensiunii musculare
• Intensificarea apărării imune

Receptorii H3:

• Asemenea receptorilor H1, creșterea stării de vigilență și a concentrării
• În sistemul nervos periferic, inhibarea eliberării de serotonină, GABA și acetilcolină
• În sistemul nervos central, reglarea senzației de foame și de sete

Receptorii H4:

• Intensificarea apărării imune celulare
• Creșterea disponibilității inflamatorii a celulelor pielii

Descompunerea histaminei: Histamina este descompusă de enzima diaminoxidază (DAO) și de enzima histamin-N-metiltransferază (HNMT). Enzima DAO conține cupru, iar cofactorii săi sunt 6-hidroxidopa, piridoxalfosfatul (vitamina B6) și vitamina C. Enzima DAO se produce în celulele epiteliale intestinale, în rinichi și, în timpul sarcinii, în placentă. Nivelul enzimei DAO măsurat din sânge reflectă nivelul enzimei produse de rinichi. Cea mai mare parte a histaminei, în special în sistemul nervos central, este descompusă de enzima metiltransferază. Și acest proces necesită numeroase micronutriente, printre altele magneziu, zinc, acid folic și vitamina B12.

Ce este intoleranța la histamină?

Afecțiunea numită intoleranță la histamină (cunoscută și sub numele de histaminoză) este complexă, afectează diferite sisteme de organe și se manifestă prin simptome variate, foarte diferite de la o persoană la alta. În ciuda diversității lor, simptomele urmează tipare caracteristice. Factorii declanșatori ai simptomelor pot fi anumite alimente, medicamente sau substanțe chimice, iar accentuarea simptomelor este caracteristică și în urma stresului psihic. Intoleranța la histamină nu este un diagnostic, ci un concept/o descriere care servește la sintetizarea simptomelor; persoanele afectate reacționează adesea cu simptome la anumite alimente care fie conțin histamină, fie blochează unele căi de descompunere a histaminei, fie provoacă balonare (fibre FODMAP). La baza formării simptomelor numite intoleranță la histamină se află, în multe cazuri, activitatea excesivă a mastocitelor. Adesea sunt prezente și inflamația peretelui intestinal, precum și deficitul de micronutriente. Simptomele pot fi cauzate de deficiențele celor două căi enzimatice de descompunere a histaminei, adică de deficitul de enzimă diaminoxidază (DAO), respectiv de lipsa micronutrientelor necesare producerii enzimei DAO (vitamina C, vitamina B6, cupru, mangan), la fel ca și lipsa micronutrientelor necesare funcționării enzimei histamin-N-metiltransferază (HNMT) (B12, acid folic, magneziu, zinc). La baza scăderii activității enzimatice pot exista și factori genetici, care pot predispune unele persoane la formarea simptomelor. În cazul unui aport nutrițional adecvat, acestea nu apar, deoarece, pentru îndeplinirea unei anumite funcții, organismul menține de regulă mai multe căi, astfel încât și pentru descompunerea histaminei sunt disponibile 2 sisteme enzimatice. Eliminarea din alimentație a alimentelor care provoacă simptome aduce, cel mult, o ușurare pe termen scurt. O soluție reală și durabilă a intoleranței la histamină se poate obține printr-o abordare complexă, personalizată. Componentele acesteia sunt regenerarea sistemului digestiv, susținerea țintită a căilor biochimice necesare descompunerii histaminei, respectiv reglarea influențelor hormonale care declanșează activitatea excesivă a celulelor imune producătoare de histamină și, la nevoie, identificarea infecțiilor cronice subiacente și combaterea acestora.

Imaginea 1: Alimente și băuturi care conțin histamină

Care sunt simptomele intoleranței la histamină?

Sensibilitatea individuală este foarte diferită. Unii pacienți nu tolerează nicio cantitate de histamină din alimente, în timp ce alții sunt sensibili doar la alimentele cu cel mai ridicat conținut de histamină ². Există persoane care reacționează doar la anumite alimente care conțin histamină, la altele nu, sau se întâmplă chiar ca ele să reacționeze cu simptomele intoleranței la histamină doar la alimentele care provoacă balonare în mod pronunțat. Și în cadrul acestei categorii, simptomele pot fi provocate de alimente diferite. În cazurile cele mai grave, pacienții nu tolerează histamina nici în cea mai mică cantitate, la fel cum nu tolerează nimic care provoacă, fie și în cea mai mică măsură, balonare. Cei mai sensibili pacienți pot reacționa cu simptome chiar și la un pahar cu apă; în acest caz, histamina provine, sub efectul presiunii exercitate de apă, din mastocitele aflate în spatele celulelor epiteliale intestinale (activarea mastocitelor/MCAS). Simptome gastrointestinale:

• Crampe stomacale, IBS
• Greață, vărsături
• Balonare
• Reflux, senzație de aciditate
• Diaree, mai rar constipație
• Producție de mucus
• Boala Crohn: cei care suferă de aceasta întâmpină adesea probleme similare

Probleme dermatologice:

• Urticarie, eczemă ³, neurodermită
• Edem local (de exemplu, în jurul gurii)

Imaginea 2: Urticaria poate fi un simptom al intoleranței la histamină

Simptome cardiovasculare:

• Bătăi rapide ale inimii, extrasistole
• Scăderea tensiunii arteriale, uneori tensiune arterială ridicată sau fluctuantă
• Amețeli, leșin
• Formarea de edeme

Simptome psihice și psihiatrice:

• Înroșirea feței, anxietate, atac de panică
• Senzații ciudate, senzație de gol, depersonalizare, derealizare

Simptome alergologice și imunologice:

• Dureri în gât, tuse ușoară, dresul frecvent al vocii
• Nas înfundat, secreții nazale, polipi nazali, sinuzită cronică
• Astm bronșic (exogen, adică declanșat de polen, păr de animale, mucegai, sau endogen, adică fără o cauză cunoscută, dar în urma consumului de vin, brânză sau ton)
• Anumite cazuri de alergie medicamentoasă
• Histamina ajunsă în fluxul sanguin poate provoca și șoc anafilactic, de exemplu în urma unei zdruncinături

Simptome ginecologice:

• Dureri menstruale, crampe

Altele:

• Dureri de cap, migrenă
• Umflarea pleoapei inferioare

Figura 1: Simptomele intoleranței la histamină pot apărea în tot corpul.

Care sunt cauzele subiacente?

În apariția simptomelor intoleranței la histamină pot juca un rol următoarele probleme, care se pot amplifica reciproc, parțial:

• Funcție gastrică slabă, aciditate gastrică scăzută și deficiențe de enzime digestive: ca urmare a digestiei proteice cu eficiență redusă, proteinele nedigerate sunt descompuse în intestin de bacterii patogene, dintre care unele produc direct și histamină.
• Inervarea întregului sistem digestiv, a stomacului, a pancreasului etc. se realizează prin sistemul nervos parasimpatic, adică prin nervul vag; la baza unei funcții gastrice slabe și a deficitului de enzime digestive poate sta o inervare digestivă mai slabă, cauzată de stresul cronic. Nervul vag poate fi afectat și de agenții patogeni ai bolii Lyme, Borrelia, motiv pentru care și boala Lyme se manifestă adesea prin simptome digestive, deficiențe enzimatice și simptome de intoleranță la histamină.
• O formare intensă a simptomelor apare adesea în urma tratamentelor cu antibiotice; distrugerea bacteriilor benefice și dereglarea florei intestinale lasă loc înmulțirii bacteriilor producătoare de histamină. În plus, substanțele active ale curelor de antibiotice repetate sau în doze mai mari pot afecta și funcționarea mitocondriilor, motiv pentru care, pe lângă un deficit general de energie tisulară, pot apărea scăderea producției de hormoni steroizi, respectiv activarea mastocitelor și intoleranță la histamină.
• Alimentație deficitară, deficit de micronutriente: căile enzimatice de descompunere a histaminei sunt deosebit de solicitante în privința micronutrientelor și a vitaminelor.
• Probleme imunologice: la baza activității crescute a mastocitelor producătoare de histamină sunt prezente adesea infecții cronice, de exemplu boala Lyme, dar pot exista și focare dentare.
• Probleme endocrine: un nivel mai ridicat de estrogen și deficitul de progesteron, respectiv de cortizol declanșează activitatea crescută a mastocitelor care eliberează histamină.
• În prezența deficitului de vitamina B12, de acid folic și de magneziu, descompunerea histaminei este necorespunzătoare; la baza deficitului de B12 se află adesea o insuficiență a acidului gastric (reflux), dar poate apărea și ca urmare a unei alimentații vegane.
• Vitamina D – în caz de deficit, mastocitele eliberează mai multă histamină.
• Disfuncții mitocondriale: la bază se află de regulă tot infecții cronice, deficite de micronutriente și de vitamine, la care se adaugă expunerea la metale toxice, uneori efectul toxic al unor substanțe medicamentoase sau alte intoxicații, care pot juca de asemenea un rol.
• Efectele stresului: pe mastocite se găsesc și receptori CRH (producerea de CRH are loc în hipotalamus și reprezintă primul pas al reacțiilor la stres), astfel încât și efectele stresului pot declanșa o eliberare de histamină. Acesta poate fi și un gând negativ, eventual amintirea unei experiențe neplăcute din trecut, legată de consumul unui aliment. În astfel de cazuri nu știm dacă alimentul a declanșat simptomele sau dacă acestea au apărut doar ca urmare a unui efect nocebo (opusul efectului placebo).

Figura 2: Problemele care stau la baza intoleranței la histamină

Ce alimente provoacă simptome?

Histamina este termostabilă; coacerea și fierberea nu o neutralizează. Alimente care conțin histamină:

• Brânzeturi, produse lactate fermentate (cele mai mari cantități le conțin brânzeturile din lapte crud, respectiv cele maturate îndelung)
• Vin roșu, șampanie, vin alb, bere (alcoolul blochează și funcționarea enzimei DAO care descompune histamina, de aceea poate provoca o formare accentuată a simptomelor)
• Pește uscat, maturat, afumat, conservat și sosuri de pește, ton (bogat în histidină, din care se formează rapid multă histamină în timpul răcirii lente, din cauza dimensiunii mari a corpului), de exemplu macrou, sardine, hering, somon
• Fructele de mare doar după un transport și o depozitare mai îndelungate (nu proaspete)
• Produse din carne uscată, afumată și procesată (de exemplu salam), șuncă, crenvurști, slănină
• Varză murată, castraveți murați și alte alimente fermentate
• Oțet de vin, oțet balsamic
• Ementaler, camembert, roquefort, gouda, cheddar, brânzeturi cu mucegai și afumate
• Muștar, ketchup, sos de soia
• Ciocolată, cacao (tiramină, feniletilamină), cafea, ceai negru
• Pâine și produse de patiserie preparate cu drojdie
• Nuci, alune, semințe de floarea-soarelui

Figura 3: Multe alimente pot declanșa simptome. De exemplu, chiar și unele foarte îndrăgite, precum berea, vinul, cafeaua și ciocolata

Provoacă eliberarea de histamină:

• Anumite legume: roșii, spanac, vinete, avocado, mazăre, linte, fasole
• Anumite fructe: căpșuni, zmeură, banane, papaya, kiwi, ananas, mango, grepfrut, mandarine, pere
• Acetaldehida, produsul de descompunere al alcoolului, poate provoca de asemenea eliberarea de histamină din mastocite. La persoanele care dispun genetic de o cantitate mai mică de enzimă acetaldehid-dehidrogenază (de exemplu, majoritatea asiaticilor, respectiv femeile în general), aceasta provoacă și înroșirea feței.
• În cazul alergiilor alimentare asociate polenului pot provoca simptome: mere, alune, morcov, soia, kiwi, smochine (alergie la polenul de mesteacăn), țelină, pelin alb, mușețel, floarea-soarelui și miere de floarea-soarelui, anason, mărar, fenicul, coriandru, chimen și pătrunjel (alergie la pelinul negru)

Un rezumat cuprinzător al problematicii histaminei este disponibil în limba germană: R. Jarisch, Histaminintoleranz und Seekrankheit. ⁴

Cum influențează alimentația intoleranța la histamină?

Lista alimentelor care nu conțin deloc histamină este foarte scurtă: acestea sunt apa complet pură, grăsimile rafinate, zahărul și sarea. Cu toate acestea, este un fenomen cunoscut că, la unele persoane foarte sensibile, uneori chiar și un pahar cu apă poate provoca simptome. Eliminarea din alimentație a alimentelor care provoacă simptome reprezintă o soluție doar pe termen scurt. Evitarea permanentă a alimentelor care conțin histamină nu duce la o absență durabilă a simptomelor fără înlăturarea cauzelor reale ale intoleranței la histamină, deoarece o parte dintre alimentele bogate în histamină sunt tocmai cele mai bogate în nutrienți. Excluderea acestora duce la agravarea deficitului de micronutriente al organismului și la deteriorarea lentă a stării. Pe termen mai lung, pe lângă măsurile care vizează regenerarea sistemului digestiv, aportul într-o cantitate adecvată al alimentelor de calitate, cele mai bogate în nutrienți speciali, este o condiție indispensabilă a absenței simptomelor. Acești nutrienți fac posibilă desfășurarea proceselor biochimice corespunzătoare ale organismului, așadar, de exemplu, și funcționarea proceselor enzimatice care descompun histamina. Alimentele care declanșează simptomele acționează prin diferite mecanisme:

• Alergii
• Intoleranțe (anticorpi IgG sau IgE)
• Prin alimentele care provoacă balonare (fibre FODMAP)
• Prin conținutul direct de histamină al acestora
• Uneori prin blocarea unor enzime sau prin intervenția asupra vreunuia dintre procesele biochimice ale organismului (de exemplu, alcoolul inhibă enzima DAO)
• În cazul unor infecții cronice existente, chiar și substanțele care distrug bacteriile pot declanșa reacții histaminice (reacția Jarisch–Herxheimer)

Deficitele de micronutriente apărute ca urmare a unei alimentații de calitate necorespunzătoare sunt agravate de faptul că, în aceste stări, funcționarea sistemului digestiv este de regulă și ea slabă (de exemplu, în cazul unui nivel scăzut al acidului gastric, la baza căruia poate sta și stresul). În plus, deficiențele de acid gastric și de enzime digestive duc și la înmulțirea bacteriilor intestinale patogene, producătoare de histamină. Deficitul de micronutriente se desfășoară la început ca un proces ascuns, în timp ce capacitatea de rezistență a organismului scade lent. Intoleranța la histamină, agravată ca urmare a deficitului de micronutriente, formează un cerc vicios. Ca urmare a accentuării deficiențelor de micronutriente și a deteriorării lente a funcțiilor biochimice ale organismului afectat, acesta devine sensibil la tot mai multe alimente. Astfel, alimentația se restrânge tot mai mult, deficitul de micronutriente se accentuează și, prin aceasta, organismul devine tot mai sensibil la alimentele care conțin histamină. Din cauza problemelor intestinale, respectiv imunologice, organismul persoanelor afectate de intoleranță la histamină nu tolerează, de regulă, o serie de alimente chiar și independent de histamină. În cele din urmă, mulți ajung în punctul în care mănâncă doar orez și cartofi.

Cum putem ajuta în cazul intoleranței la histamină?

În procesul de soluționare a intoleranței la histamină merită să distingem între soluțiile pe termen scurt și cele pe termen lung. Pe termen scurt, evitarea alimentelor care conțin sau eliberează histamină poate ajuta într-adevăr la ameliorarea simptomelor. Sunt cunoscute liste și tabele complexe, cu alimente clasificate diferit din punctul de vedere al histaminei (vezi alimentele care provoacă simptome). Pe termen mai lung este necesară o strategie care să includă suplimentarea cu micronutriente și, astfel, reintroducerea treptată a alimentelor care conțin sau eliberează histamină. Alimentele care declanșează sensibilitatea individuală trebuie reintroduse doar lent, în paralel cu regenerarea organismului, ținând mereu cont de sensibilitatea individuală actuală. Alimentele care conțin histamină au numeroase efecte pozitive, o parte dintre ele având un conținut deosebit de ridicat de micronutriente. Histamina alimentară crește și nivelul acidului gastric, ceea ce îmbunătățește digestia proteinelor, ajută la distrugerea bacteriilor patogene care, de altfel, produc și ele histamină, precum și la valorificarea vitaminei B12. În practică, problematica intoleranței la histamină și fundalul ei biologic se suprapun adesea cu sindromul de activare a mastocitelor (MCAS), astfel încât și soluțiile sunt asemănătoare. Informații suplimentare despre protocoalele concrete și substanțele active de ajutor se găsesc în articolul despre MCAS. Intoleranța la histamină poate deveni asimptomatică, iar funcționarea stabilă a organismului poate fi menținută chiar și în condiții de solicitare fizică sau psihică mai importantă: cu ajutorul unor protocoale țintite de alimentație, stil de viață și suplimente – concepute parțial pe baza rezultatelor de laborator – și al regenerării sistemului digestiv, nivelul de vitamine și de micronutriente al organismului se îmbunătățește. Reglarea funcțiilor sistemului digestiv și a florei intestinale necesită, ce-i drept, răbdare, dar în majoritatea cazurilor se poate obține o stare stabilă, fără medicamente.

Alte corelații

Formele de formare a simptomelor apărute în legătură cu metabolismul histaminei nu pot fi întotdeauna delimitate clar unele de altele; pe baza lor vorbim, în unele cazuri, despre intoleranță la histamină, despre boala de activare a mastocitelor (Mast Cell Activation Disease – MCAD), despre sindromul de activare a mastocitelor (Mast Cell Activation Syndrome – MCAS) sau despre mastocitoză. În practică se văd rareori cazuri „pure” de intoleranță la histamină, majoritatea pacienților relatează simptome mixte. Mastocitoza este un caz al sindromului de activare a mastocitelor, cele două noțiuni fiind adesea confundate. În cursul mastocitozei se acumulează o cantitate mai mare de mastocite în piele sau în anumite organe. Cauza acesteia este considerată de știință necunoscută. Au fost găsite corelații cu alergiile mediate de IgE, cu boli psihice și psihiatrice, respectiv cu un nivel scăzut de vitamina D. ⁵

Imaginea 3: Mastocit: citoplasmă (verde), vezicule care conțin histamină (albastru), nucleu celular (maro). Fotografia a fost realizată cu un microscop electronic cu transmisie, iar culorile au fost adăugate ulterior

Activarea mastocitelor

Mastocitele sunt globule albe care se găsesc în număr foarte mare în apropierea suprafețelor externe și interne ale organismului, adică pielea, plămânii și sistemul intestinal. Ele nu sunt importante doar în reacțiile alergice, ci participă și la mecanismul de formare a noilor globule albe, la vindecarea rănilor, la menținerea echilibrului sistemului imunitar și la protejarea barierei hemato-encefalice ^6–7. Deoarece atât mastocitele, cât și receptorii pentru mediatori (histamină) se găsesc în toate țesuturile corpului nostru, sindromul de activare a mastocitelor (MCAS) poate afecta oricare sistem de organe. ⁸ Din punct de vedere clinic, MCAS se manifestă adesea ca o patologie care afectează mai multe sisteme de organe, sub formă de simptome generale, alergice sau inflamatorii, dar are legătură cu obezitatea, diabetul, bolile de piele, sindromul intestinului iritabil (IBS), depresia și cu multe alte tulburări. ⁹ Mastocitele pot fi destabilizate și de metale grele, de exemplu aluminiul și mercurul. Tocmai de aceea se găsesc și în vaccinuri, scopul fiind stimularea formării răspunsului imun. Plumbul, cadmiul și bismutul activează de asemenea mastocitele. ¹⁰ La baza activării mastocitelor apar infecții și disbioză intestinală: intestinul nostru găzduiește 70% din sistemul nostru imunitar ¹¹, precum și masele de mastocite. Infecțiile parazitare, bacteriene, virale, precum și ciupercile activează de asemenea mastocitele ¹², la fel și Candida ^13–14. Mastocitele și flora intestinală se află într-o interacțiune permanentă, iar disbioza în sine duce la MCAS. ¹⁵ În ceea ce privește simptomele apărute ca reacție la alimente, în cazul intoleranței la histamină sursa histaminei este alimentul, în timp ce în cazul MCAS pot fi considerate responsabile mastocitele aflate în țesuturile imune din jurul intestinului și flora intestinală. Așadar, la baza simptomelor histaminice apărute după o masă care conține broccoli proaspăt preparat sau alt aliment cu efect de balonare nu se află conținutul de histamină al alimentului. Deși fundalul balonării îl reprezintă, asemenea intoleranței la histamină, lipsa enzimelor digestive și înmulțirea bacteriilor patogene, în cazul MCAS originea histaminei este țesutul imun bogat în mastocite care înconjoară intestinele. Sub efectul balonării, mastocitele sunt comprimate fizic, iar acesta este stimulul fizic care declanșează eliberarea de histamină. Tocmai din cauza acestui mecanism de acțiune poate provoca simptome și un pahar cu apă.

Legătura dintre ritmul circadian și histamină

Realizarea timpurilor moderne, lumina artificială, inhibă producția de melatonină, mai ales dacă în componența ei este prezentă într-o proporție mai mare lungimea de undă care dă lumina albastră. În ultimii ani, oamenii stau seara tot mai mult în fața computerului sau a televizorului, respectiv folosesc telefoanele inteligente, expunându-și astfel ochii la lumina albastră artificială. Producția redusă de melatonină contribuie, pe lângă tulburările de somn, și la tulburările metabolice și la formarea simptomelor legate de histamină. În legătură cu deficitul de melatonină, literatura de specialitate discută și o incidență mai frecventă a bolilor inflamatorii și oncologice. Au apărut cercetări pe această temă și în legătură cu Covid-19. ¹⁶ Melatonina este un hormon care se produce în glanda pineală. Spre deosebire de cortizol, melatonina este unul dintre hormonii a căror producție scade puternic pe parcursul vieții ¹⁷. Melatonina și cortizolul sunt hormoni antagoniști, a căror reglare are loc cu participarea nucleului suprachiasmatic (SCN) și cu ajutorul luminii albastre provenite de la soare. Cât timp lumina albastră a soarelui ne atinge ochii, producția de melatonină este inhibată; de îndată ce lumina soarelui virează spre galben și roșu, această inhibiție dispare, iar din glanda pineală melatonina ajunge în sânge. Hormonul melatonină inhibă și sinteza hormonilor steroizi, protejând astfel, pe de o parte, împotriva efectului nociv al nivelului ridicat de cortizol. Pe de altă parte, tocmai sub efectul nivelului scăzut de steroizi care apare noaptea, sub acțiunea melatoninei, se regenerează receptorii glucocorticoizi, astfel melatonina asigură efectul steroidian și ajută la prevenirea rezistenței receptorilor glucocorticoizi. Melatonina este mult mai mult decât un simplu hormon al somnului: este un antioxidant important, un imunomodulator, un hormon care inhibă eliberarea de histamină și stabilizează mastocitele ¹⁸. În plus, melatonina protejează și împotriva efectelor nocive ale stresului. ¹⁹ La susținerea vindecării contribuie puternic măsurile care vizează restabilirea ritmului circadian. Se recomandă ca ziua să se petreacă cât mai mult timp în lumină naturală puternică. În orele serii, mai ales în orele care preced culcarea, se recomandă evitarea luminii albastre, adică renunțarea la utilizarea surselor de lumină și a ecranelor care emit lumină albastră puternică. Dacă nu se poate altfel, pot ajuta aplicațiile de filtrare a luminii sau utilizarea ochelarilor care filtrează lumina albastră. Însă asemenea ochelari sunt corespunzători, respectiv eficienți, doar dacă lumina lăsată să treacă este vizibil gălbuie/portocalie. Melatonina se poate procura și ca supliment alimentar și poate fi utilizată înainte de culcare.

Cum influențează starea florei intestinale intoleranța la histamină?

Starea sistemului intestinal, respectiv a florei intestinale, are o importanță deosebită atât în mod indirect (deficite de nutrienți din cauza tulburărilor de absorbție), cât și în mod direct. Compoziția microbiomului intestinal, integritatea epiteliului intestinal, producția de acid gastric, influențele hormonale și activitatea sistemului imunitar sunt toate factori care influențează cât de multă histamină se formează în organism și cât de eficient o putem descompune. ²⁰ Bacterii, toxine și mastocite Bacteriile care trăiesc în intestin nu produc doar substanțe utile, ci, prin toxinele lor, pot activa și sistemul imunitar. Toxinele anumitor tulpini (de exemplu, α-hemolizina unor Escherichia coli sau toxina A a Clostridioides difficile) sunt capabile să activeze mastocitele. Mastocitele activate eliberează histamină, leucotriene și citokine proinflamatorii. Această inflamație locală crește predispoziția la simptome și face mucoasa intestinală mai sensibilă și la alți stimuli. ²¹ Lezarea epiteliului intestinal și cercul vicios al inflamației Când epiteliul intestinal se lezează (din cauza infecțiilor, a inflamației cronice, a medicamentelor, a stresului, a factorilor alimentari sau a altor boli), peretele intestinal devine permeabil. În acest caz, diferite produse ale metabolismului bacterian, componente celulare, endotoxine și proteine parțial digerate trec prin stratul epitelial, provocând un răspuns imun puternic. Mastocitele aflate în stratul de țesut conjunctiv al mucoasei intestinale se activează din nou, se eliberează și mai multă histamină, ceea ce deteriorează în continuare integritatea epiteliului. Astfel se formează binecunoscuta spirală: o leziune inițială, care provoacă inflamație, în urma căreia crește gradul leziunii. ²² Enzima DAO împotriva histaminei exogene Enzima DAO se produce în principal în celulele epiteliale ale intestinului subțire, iar sarcina sa principală este descompunerea histaminei provenite din alimente și produse de bacteriile intestinale, înainte ca aceasta să se absoarbă. Dacă epiteliul intestinal este inflamat sau lezat (de exemplu boala Crohn, colită ulcerativă, boala celiacă, respectiv după chimioterapie sau radioterapie), scad numărul și funcția celulelor epiteliale sănătoase, de aceea producția de DAO se reduce, astfel histamina alimentară poate provoca o încărcare mai mare. Nu întâmplător activitatea DAO este adesea corelată cu integritatea mucoasei: dacă epiteliul este în bună stare, și descompunerea histaminei este mai eficientă. ²⁰ Factorii care influențează activitatea DAO Funcționarea DAO este sensibilă la pH, adică este cea mai activă într-un mediu ușor acid, iar într-un mediu prea acid sau prea alcalin eficiența sa scade. În mod normal, stomacul este puternic acid (pH 1–2), ceea ce ajută la descompunerea proteinelor și protejează organismul de agenții patogeni. În cazul unei producții reduse de acid gastric, pH-ul sistemului intestinal se deplasează și el într-o direcție mai alcalină, ceea ce este nefavorabil din punctul de vedere al activității DAO și favorizează totodată suprapopularea cu bacterii în intestinul subțire (SIBO). Pe lângă toate acestea, acidul gastric insuficient înrăutățește și absorbția micronutrientelor, în special a vitaminei B12. Vitamina B12 este necesară proceselor de metilare, care susțin activitatea enzimei HNMT (această enzimă descompune mai ales histamina din interiorul celulei). Astfel, descompunerea histaminei poate fi afectată pe două fronturi: slăbește DAO (în intestin) și poate scădea capacitatea HNMT (în țesuturi). ²² Influențe hormonale Și mediul hormonal intervine în aceste procese. Estrogenul crește sensibilitatea mastocitelor și poate stimula degranularea, adică eliberarea de histamină. Totodată, histamina însăși este capabilă să favorizeze producția de estrogen. Astfel ia naștere o retroacțiune pozitivă, ceea ce explică de ce, la unele persoane, tulburările se pot agrava în anumite faze ale ciclului menstrual (de exemplu, simptome de PMS, migrenă). ²³ Echilibrul dintre bacteriile producătoare și cele care descompun histamina Echilibrul florei intestinale este de o importanță crucială. În măsura în care apar bacterii care dispun de enzima ce transformă histidina în histamină (histidin-decarboxilază) (de exemplu, Morganella morganii, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter cloacae, Proteus vulgaris, unele tulpini de Lactobacillus reuteri), crește și producția de histamină în intestin. În schimb, anumite microorganisme benefice pot ajuta la reducerea nivelului de histamină, respectiv la diminuarea inflamației. Unele tulpini de Bifidobacterium longum, Lactobacillus rhamnosus GG (nu produce histamină), respectiv Lactobacillus plantarum au fost asociate, în mai multe studii, cu o producție scăzută de histamină și cu un efect imunomodulator favorabil. ^24–26 Consecințele disbiozei Disbioza (retragerea speciilor utile, scăderea diversității, diminuarea tulpinilor producătoare de acizi grași cu lanț scurt și de acid lactic) este adesea însoțită de stări inflamatorii cronice și de o creștere suplimentară a pH-ului intestinal. Butiratul este una dintre principalele surse de energie ale celulelor epiteliale ale colonului, având, în consecință, un efect antiinflamator și de întărire a barierei; dacă se produce mai puțin, și regenerarea mucoasei încetinește. Consecința este, la mulți, un nivel mai ridicat de histamină în intestin, simptome mai intense (dureri de cap, roșeață a pielii, diaree, hipotensiune), precum și o activare crescută, adesea prelungită, a sistemului imunitar. În timp, aceasta poate crește sensibilitatea alergică, poate înrăutăți digestia și poate contribui și la apariția tulburărilor hormonale. ²³

Aspecte diagnostice: de ce este atât de complex tabloul?

Diagnosticul de intoleranță la histamină nu este întotdeauna clar, deoarece simptomele se suprapun cu alte afecțiuni (IBS, SIBO, sensibilități alimentare, boli inflamatorii intestinale). Investigarea reprezintă de regulă o combinație de jurnal al simptomelor, dietă de eliminare-provocare și, la nevoie, analize de laborator și investigații imagistice. Despre starea florei intestinale poate oferi astăzi un reper și o analiză personalizată a microbiomului, deosebit de utilă în cazul tulburărilor recurente sau al rezistenței la terapie.

Abordarea terapeutică

Scopul nu este doar reducerea histaminei, ci restabilirea echilibrului microbiomului intestinal și întărirea barierei intestinale. Elementele acesteia sunt:

• Dietă săracă în histamină: eliminare temporară, structurată, apoi reintroducere conștientă pentru cartografierea toleranței personale.
• Prebiotice și fibre: pentru susținerea speciilor producătoare de butirat și antiinflamatorii (introducerea treptată reduce formarea inițială de gaze).
• Probiotice țintite: nu toate tulpinile sunt la fel; și este documentat efectul antiinflamator/de susținere a barierei.
• SIBO – abordarea sa: prin mijloace alimentare, de stil de viață și – la nevoie – medicale, deoarece suprapopularea intestinului subțire menține producția de histamină.
• Susținerea acidului gastric și digestia: reglarea echilibrului acidului gastric (sub control medical), precum și mâncatul conștient, lent și mestecatul temeinic susțin descompunerea proteinelor și pot reduce riscul suprapopulării bacteriene.
• Suplimentarea cu micronutriente: în special vitamina B12 și folat pentru susținerea metilării și a HNMT; pe lângă aceasta, corectarea țintită a deficiențelor individuale.
• Elemente alimentare antiinflamatorii: alimente bogate în acizi grași omega-3, legume și fructe colorate bogate în polifenoli, un aport adecvat de proteine și de minerale.
• Aspecte hormonale: în cazul tulburărilor legate de ciclu, merită să comparăm jurnalul simptomelor cu ciclul și, în consecință, să reglăm fin alimentația, efortul și odihna.
• Stresul și somnul: axa intestin-creier este bidirecțională; stresul cronic și deficitul de somn înrăutățesc regenerarea epiteliului intestinal și pot intensifica activarea mastocitelor.

De ce este importantă soluția personalizată?

Microbiomul este o amprentă unică; ceea ce funcționează la o persoană nu este sigur că este eficient la alta. Unele probiotice pot chiar intensifica producția de histamină, în timp ce altele pot reduce inflamația și pot îmbunătăți funcția de barieră. De aceea este utilă, în cadrul unei abordări personalizate, evaluarea microbiomului, cartografierea obiceiurilor alimentare, ținerea unui jurnal al simptomelor, apoi un plan de intervenție construit pas cu pas, pe care îl ajustăm în funcție de schimbări. Simptomele intoleranței la histamină sunt determinate nu doar de conținutul de histamină al alimentelor consumate și de capacitatea enzimatică, ci și de compoziția florei intestinale și de starea epiteliului intestinal. Dacă echilibrul microbiomului și bariera intestinală se restabilesc, de regulă scade încărcarea cu histamină, descompunerea este mai eficientă și simptomele se atenuează.