Sindromul ovarelor polichistice (PCOS): cauze, simptome și opțiuni de abordare

Ce este PCOS?

Sindromul ovarelor polichistice (PCOS) este o tulburare hormonală frecventă, care afectează 8–13% dintre femeile de vârstă reproductivă la nivel mondial. PCOS nu este doar o problemă ginecologică, ci o afecțiune complexă, de medicină internă și endocrinologică, care influențează echilibrul hormonal și funcționarea întregului organism. ¹ Una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale PCOS este aceea că, în ovare, în locul ovulelor mature se formează numeroase chisturi mici, pline cu lichid (figura 1). Acestea sunt, de fapt, foliculi imaturi, care nu pot atinge stadiul ovulației. Din cauza absenței ovulației, ovulele nu pot fi eliberate, ceea ce, pe termen lung, poate cauza infertilitate. Perturbarea echilibrului hormonal agravează și mai mult tulburările menstruale și favorizează formarea chisturilor, fapt care se însoțește de numeroase simptome neplăcute, precum menstruația neregulată, creșterea excesivă a pilozității și creșterea în greutate. ² PCOS nu periclitează doar sănătatea reproductivă, ci este asociat și cu numeroase comorbidități grave. Crește semnificativ riscul de apariție a diabetului de tip 2, a hipertensiunii arteriale și a nivelului crescut de colesterol, care pe termen lung pot duce la boli cardiovasculare ³. Din cauza nivelului constant ridicat de estrogen poate crește și riscul de apariție a cancerului endometrial ³. Rezistența la insulină este adesea parte a sindromului, complicând și mai mult tabloul clinic și făcând necesar un tratament și mai complex. De aceea, terapia nu se poate limita doar la intervenții ginecologice; este nevoie și de o abordare cuprinzătoare, de medicină internă. Cercetările din ultimii ani au evidențiat faptul că și microbiomul intestinal — prin compoziția și sănătatea sa — poate juca un rol central în apariția și evoluția PCOS. Legăturile strânse dintre flora intestinală, echilibrul hormonal, rezistența la insulină și inflamația cronică pot deschide noi direcții de tratament. Modificările stilului de viață, precum o alimentație adecvată și mișcarea fizică regulată, sunt esențiale în abordarea PCOS. ⁴ În multe cazuri PCOS rămâne nediagnosticat, în special la femeile cu simptome ușoare sau atipice, deși recunoașterea timpurie și inițierea la timp a tratamentului sunt deosebit de importante pentru evitarea complicațiilor pe termen lung ¹.

Figura 1: Una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale PCOS este aceea că, în ovare, în locul ovulelor mature se formează numeroase chisturi mici, pline cu lichid (partea dreaptă a figurii).

Simptomele PCOS

Simptomele PCOS sunt foarte variate și se pot manifesta diferit de la o persoană la alta. În timp ce la unele femei se observă doar câteva simptome, la altele problemele pot apărea într-o gamă mai largă (figura 2). Gravitatea simptomelor poate varia și ea, iar cu timpul se pot agrava. Tulburări menstruale La femeile care suferă de PCOS este frecventă menstruația neregulată, ceea ce înseamnă că intervalul dintre menstruații se prelungește (mai mult de 35 de zile), uneori într-o măsură atât de mare încât apar mai puțin de nouă menstruații pe an. În unele cazuri, menstruația poate lipsi complet (amenoree) sau pot apărea sângerări prelungite, de lungă durată. ² Dezechilibru hormonal Un simptom caracteristic al PCOS este nivelul crescut al hormonilor sexuali masculini, în primul rând al testosteronului. Acesta cauzează creșterea excesivă a pilozității (hirsutism) pe față, pe piept și pe spate. În plus, sunt frecvente și acneea, pielea grasă, precum și rărirea și căderea părului de tip masculin. ⁵ Creșterea în greutate Multe femei care suferă de PCOS se confruntă cu creșterea în greutate, în special în zona abdominală. Aceasta este strâns legată de rezistența la insulină, care însoțește adesea această stare și îngreunează controlul greutății corporale. În această stare, celulele nu reacționează cu o sensibilitate corespunzătoare la insulină, drept care organismul produce mai multă insulină pentru a compensa scăderea de eficiență astfel apărută. ⁶ Infertilitatea PCOS este una dintre cele mai frecvente cauze ale infertilității feminine. Neregularitatea sau lipsa completă a ovulației (anovulație) cauzează dificultăți în fecundare. Cu sprijin în ceea ce privește stilul de viață, multe femei care suferă de PCOS observă o ameliorare a stării lor. ⁷ Modificări cutanate În cursul PCOS apar frecvent modificări cutanate, care sunt strâns legate de tulburarea echilibrului hormonal, în special de rezistența la insulină și de nivelurile crescute de androgeni. Acanthosis nigricans de exemplu, se poate dezvolta ca urmare a rezistenței la insulină: în acest caz, nivelul crescut de insulină stimulează creșterea celulelor pielii și producția de melanină, ceea ce duce la apariția unor zone de piele întunecate, îngroșate, în pliurile cutanate, de exemplu pe gât și la subsuoară. În plus, nivelurile ridicate de androgeni intensifică producția de sebum, ceea ce poate duce la apariția coșurilor și a excrescențelor cutanate. ⁷ Probleme psihice Simptomele fizice ale PCOS, precum infertilitatea, creșterea excesivă a pilozității, creșterea în greutate, precum și rezistența la insulină, cauzează o povară psihică semnificativă. Adesea duc la anxietate și depresie, la o stimă de sine scăzută, care înrăutățesc semnificativ calitatea vieții și pot avea un efect negativ deopotrivă asupra relațiilor personale și profesionale. ⁶

Figura 2: Simptomele PCOS sunt foarte variate și se pot manifesta diferit de la o persoană la alta. În timp ce la unele femei se observă doar câteva simptome, la altele problemele pot apărea într-o gamă mai largă.

Cum diagnosticăm PCOS?

Stabilirea diagnosticului este un proces complex, care se bazează pe evaluarea de ansamblu a simptomelor, a istoricului medical, precum și a diferitelor investigații diagnostice. Un diagnostic precis este esențial pentru alegerea tratamentului adecvat. Pentru diagnosticarea PCOS se aplică cel mai frecvent criteriile Rotterdam, potrivit cărora trebuie să fie prezente cel puțin două dintre cele trei caracteristici principale: hiperandrogenism, menstruație neregulată sau anovulație și ovare polichistice confirmate ecografic. Aceste criterii ajută împreună la stabilirea precisă a diagnosticului. ⁵

Ghiduri diagnostice actualizate

Evaluarea de ansamblu a investigațiilor imagistice, a analizelor de sânge și a simptomelor clinice are o importanță deosebită. Ecografia transvaginală (vaginală) este cea mai acceptată metodă de investigație imagistică a ovarelor. În cursul examinării ecografice se stabilește dacă sunt prezenți foliculii măriți, imaturi, care apar ca vezicule pline cu lichid și care prezintă adesea o dispunere de tip șirag de mărgele în partea externă a ovarelor. Este important de menționat că, la femeile care iau pilule contraceptive, ecografia nu evidențiază întotdeauna acești foliculi, ceea ce nu exclude diagnosticul de PCOS. Criteriile Rotterdam rămân în continuare fundamentale în diagnostic, însă scopul ghidurilor mai noi este un diagnostic mai precis și un tratament personalizat. Măsurarea nivelului hormonului anti-Müllerian (AMH) capătă tot mai mult un rol, în special în cazul femeilor adulte, unde poate servi la evaluarea funcției ovariene. În plus, s-au modificat și criteriile legate de tulburările ciclului menstrual. Ciclurile mai scurte de 21 de zile sau mai lungi de 35 de zile, respectiv mai puțin de opt menstruații pe an sunt considerate deja patologice. Analizele de sânge sunt de asemenea importante, întrucât numeroși parametri ajută la stabilirea unui diagnostic precis. ⁵ Analizele de sânge sunt indispensabile în diagnosticarea PCOS. Cei mai importanți parametri sunt următorii:

• Nivelul testosteronului
• DHEA-S
• Androstendion
• Nivelul insulinei à jeun
• HbA1c
• Profil lipidic
• Raportul LH/FSH
• Progesteron
• Prolactină
• 17-hidroxiprogesteron
• Panel tiroidian

Unul dintre factorii cei mai determinanți ai PCOS este perturbarea echilibrului hormonal, care se manifestă prin dereglarea funcționării diferiților hormoni. Aceste dereglări influențează direct simptomele bolii și consecințele sale pe termen lung. ⁵

Androgeni crescuți

În PCOS, hormonii sexuali masculini, precum testosteronul și androstendionul, sunt adesea crescuți. Acest exces de androgeni împiedică maturarea normală a foliculilor în ovare, ceea ce duce la tulburări de ovulație. Din cauza absenței ovulației, în ovare se pot forma chisturi. Nivelurile crescute de androgeni cauzează, pe lângă aceasta, și simptome externe, precum hirsutismul (creșterea excesivă a pilozității), coșurile și rărirea părului. ⁸

Perturbarea echilibrului gonadotropinelor

În PCOS se perturbă echilibrul dintre hormonul luteinizant (LH) și hormonul foliculostimulant (FSH). Nivelul LH este adesea mai ridicat, în timp ce nivelul FSH este mai scăzut decât normal. Acest dezechilibru perturbă funcționarea ovarului și împiedică maturarea normală a foliculilor. În consecință, ovulația nu are loc, ceea ce înrăutățește și mai mult regularitatea ciclului menstrual și duce la infertilitate. Nivelul crescut de LH mărește și mai mult producția de androgeni, ceea ce agravează simptomele hiperandrogenismului menționate mai sus. ⁹

Rezistența la insulină și hiperinsulinemia

Cea mai frecventă boală metabolică ce însoțește PCOS este rezistența la insulină. Nivelul ridicat de insulină (hiperinsulinemie) intensifică producția de androgeni în ovare, accentuând și mai mult dezechilibrul hormonal. Acesta este un cerc vicios, în care simptomele se agravează, iar riscul de diabet de tip 2 și de boli cardiovasculare crește. ¹⁰

Nivel scăzut de progesteron

În PCOS este frecventă absența ovulației, ceea ce duce la un nivel scăzut de progesteron. Întrucât progesteronul se produce după ovulație, lipsa sa periclitează funcționarea sănătoasă a endometrului (mucoasa uterină). Nivelul scăzut de progesteron crește riscul de hiperplazie endometrială (îngroșarea patologică a mucoasei uterine), precum și riscul de cancer endometrial și poate contribui, de asemenea, la neregularitatea ciclului menstrual. Pe lângă aceasta, progesteronul joacă un rol important și în reglarea dispoziției, motiv pentru care lipsa sa cauzează tulburări de dispoziție. ⁹

Nivel scăzut de SHBG

Nivelul globulinei care leagă hormonii sexuali (SHBG) este adesea mai scăzut în PCOS, în special sub efectul rezistenței la insulină. SHBG se leagă de androgenii și estrogenii din sânge, reducând astfel biodisponibilitatea acestora. În cazul unui nivel scăzut de SHBG, în sânge sunt prezenți mai mulți androgeni liberi, ceea ce accentuează simptomele hiperandrogenismului. ¹¹

Tipurile de PCOS

PCOS poate fi împărțit în patru fenotipuri de bază, în funcție de combinația și de măsura în care se manifestă simptomele (figura 3). Aceste fenotipuri ajută la precizarea diagnosticului și la personalizarea tratamentului. ¹² Tipul A (PCOS clasic, tabloul complet de simptome) Aceasta este forma cea mai frecventă și cea mai gravă a PCOS, care cuprinde toate cele trei criterii diagnostice principale:

• Hiperandrogenism
• Tulburări de ovulație
• Ovare polichistice

Femeile care se încadrează în această categorie prezintă aproape toate simptomele PCOS și adesea aceasta se asociază cu rezistență la insulină. Tipul B (PCOS non-clasic) În acest tip apar simptome hormonale, dar nu se pot evidenția chisturi:

• Hiperandrogenism
• Tulburări de ovulație
• Absența ovarelor polichistice

Și aici sunt caracteristice problemele hormonale, dar ovarele sunt fără chisturi. Tipul C (PCOS ovulator) În acest caz se îndeplinesc doar două criterii:

• Hiperandrogenism
• Ovare polichistice
• Ovulație normală

Ovulația este normală, dar, din cauza nivelurilor ridicate de androgeni și a chisturilor, pot apărea alte simptome ale PCOS. Tipul D (PCOS ușor, non-clasic) Aceasta este forma cea mai ușoară, care se însoțește de următoarele simptome:

• Tulburări de ovulație
• Ovare polichistice
• Absența hiperandrogenismului

Simptomele hormonale sunt ușoare; deși tulburările menstruale și chisturile sunt prezente, simptomele hormonale mai grave nu sunt caracteristice. ¹³

Figura 3: PCOS poate fi împărțit în patru fenotipuri de bază, în funcție de combinația și de măsura în care se manifestă simptomele.

Ce cauzează PCOS?

Cauza exactă a apariției PCOS nu este încă pe deplin cunoscută, dar mai mulți factori pot contribui la manifestarea sa (figura 4). Unul dintre cei mai importanți factori este predispoziția genetică, întrucât la femeile în ale căror familii a apărut deja, probabilitatea dezvoltării sindromului este mai mare. Deși genetica joacă un rol important, în sine nu este suficientă; și factorii de mediu și cei legați de stilul de viață sunt determinanți. Dezechilibrul hormonal joacă de asemenea un rol central și se asociază adesea cu rezistența la insulină, care agravează și mai mult tulburările hormonale. Stresul cronic este de asemenea un factor important, întrucât nivelul crescut de cortizol poate înrăutăți echilibrul hormonal și poate accentua tulburările ciclului menstrual. În afară de acestea, factorii de mediu, precum substanțele chimice care afectează sistemul endocrin (pesticide, ftalați), pot contribui de asemenea la tulburările producției de hormoni, exercitând un efect nefavorabil asupra funcționării ovarelor. În ansamblu, acești factori contribuie la apariția și la agravarea sindromului. ⁷

Rolul microbiomului intestinal în apariția PCOS

Comunitatea microbiană a sistemului intestinal uman, adică microbiomul intestinal, joacă un rol central în reglarea metabolismului și a sistemului imunitar. Cercetările din ultimii ani au arătat că modificările compoziției florei intestinale au un efect semnificativ nu doar asupra obezității și a diabetului de tip 2, ci și asupra apariției și agravării sindromului ovarelor polichistice (PCOS). Legătura dintre microbiomul intestinal și PCOS poate fi înțeleasă prin mecanisme precum dezechilibrul hormonal, inflamația cronică și rezistența la insulină. Segatella copri și Phocaeicola vulgatus sunt cele două specii bacteriene principale care susțin biosinteza BCAA (aminoacizi cu catenă ramificată), favorizând astfel apariția rezistenței la insulină. ^{4, 14}

Rolul florei intestinale în metabolism și în apariția PCOS

Microbiomul intestinal joacă un rol important în metabolism, în special în metabolismul glucozei și al lipidelor, ceea ce are un efect direct asupra unuia dintre elementele centrale ale PCOS, rezistența la insulină. La persoanele care suferă de PCOS, modificările care survin în compoziția florei intestinale — disbioza — sunt adesea în strânsă legătură cu scăderea sensibilității la insulină. Creșterea proporției anumitor bacterii, precum Bacteroidetes și Firmicutes, poate fi în legătură cu tulburările metabolismului glucidic. ⁴ Modificarea florei intestinale joacă un rol nu doar în apariția rezistenței la insulină, ci poate agrava și mai mult procesele metabolice, crescând astfel riscul de diabet de tip 2 și de boli cardiovasculare. În cazul femeilor care suferă de PCOS, o alimentație bogată în fibre poate avea un efect favorabil asupra echilibrului florei intestinale și poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină, ceea ce poate fi deosebit de important din perspectiva tratamentului. ¹⁵

Legătura dintre hiperandrogenism și microbiomul intestinal

Modificarea microbiomului intestinal poate contribui la creșterea producției de androgeni prin faptul că influențează metabolismul precursorilor hormonali și răspunsurile inflamatorii, care pot stimula funcționarea glandelor producătoare de androgeni. În plus, afectarea barierei intestinale și tulburarea circulației enterohepatice pot intensifica reciclarea precursorilor de androgeni, crescând și mai mult nivelul hormonal, ceea ce agravează simptomele PCOS, precum hirsutismul (creșterea excesivă a pilozității) și acneea. ¹⁶ Experimentele pe animale au arătat că flora intestinală modificată crește proporția de grăsime corporală, ceea ce contribuie în mod indirect la supraproducția de androgeni. Această interacțiune face și mai complexă abordarea PCOS, întrucât legătura dintre flora intestinală și tulburările hormonale este un mecanism suplimentar de care trebuie să se țină cont în cursul terapiei. ⁴

Legătura dintre inflamație și sistemul intestinal în PCOS

Una dintre trăsăturile principale ale PCOS este inflamația cronică, de grad scăzut, care se asociază cu prezența unor markeri inflamatori crescuți (TNF-α, IL-6 și CRP). În caz de obezitate, aceasta poate fi și mai gravă. Răspunsul inflamator contribuie la apariția rezistenței la insulină și a altor tulburări metabolice, dar nu doar la femeile obeze, ci și la femeile cu PCOS de greutate normală. Se pune întrebarea dacă boala în sine sau tulburările metabolice sunt cele care declanșează acest proces inflamator. Sănătatea sistemului intestinal are o importanță deosebită, întrucât, în cursul fenomenului de „intestin permeabil”, permeabilitatea peretelui intestinal crește, permițând ca substanțe care declanșează inflamația, precum lipopolizaharidele (LPS), să pătrundă în fluxul sanguin. Acest proces, care cauzează o inflamație sistemică, poate înrăutăți și mai mult rezistența la insulină și poate agrava simptomele PCOS. La apariția intestinului permeabil poate contribui și perturbarea echilibrului florei intestinale, întrucât unele bacterii dăunătoare pot fi capabile să declanșeze direct reacții inflamatorii. Restabilirea echilibrului florei intestinale poate reduce inflamația și poate ameliora starea persoanelor care suferă de PCOS. ⁴

Rolul axei intestin–creier în PCOS

Nu doar asupra metabolismului și a echilibrului hormonal, ci, prin intermediul axei creier–intestin, și asupra funcționării sistemului nervos își exercită efectul microbiomul intestinal. Acest sistem de comunicare bidirecțională menține o legătură permanentă între flora intestinală și creier, influențând producția de hormoni și de factori inflamatori. Sistemul nervos enteric (SNE), care este rețeaua de celule nervoase aflate în peretele intestinal, joacă un rol-cheie în această legătură, întrucât comunică direct cu creierul prin nervul vag și prin alte căi nervoase autonome. Prin axa creier–intestin, disbioza microbiomului intestinal poate intensifica în mod indirect răspunsul la stres, ceea ce poate contribui la tulburarea reglării hormonale, inclusiv a producției de androgeni. Acest mecanism este deosebit de relevant în cazul sindromului ovarelor polichistice (PCOS), unde, pe lângă nivelurile crescute de androgeni, se observă adesea simptome neurologice și psihologice, precum anxietatea și depresia, care pot fi de asemenea puse în legătură cu funcționarea axei intestin–creier. ⁴

Figura 4: Cauza exactă a apariției PCOS nu este încă pe deplin cunoscută, dar mai mulți factori pot contribui la manifestarea sa.

Tratamentul PCOS

Mijloacele medicinei convenționale în tratamentul PCOS

Conform cunoștințelor noastre actuale, PCOS nu este vindecabil, însă, cu un tratament adecvat, simptomele pot fi ținute bine sub control. Primul pas al tratamentului este identificarea cauzelor declanșatoare și luarea în considerare a nevoilor individuale ¹⁷. Tratamentele medicale se concentrează adesea pe ameliorarea simptomelor, motiv pentru care se folosesc medicamente care îmbunătățesc sensibilitatea la insulină, favorizează ovulația sau reglează nivelurile hormonale ¹⁸. Deși aceste tratamente pot fi eficiente în reducerea simptomelor, ele nu înlătură întotdeauna cauzele care declanșează boala și, pe termen lung, nu reprezintă neapărat o soluție definitivă.

Reglarea hormonală

Tratamentele hormonale sunt frecvente în rândul femeilor care suferă de PCOS, în special pentru reglarea ciclului menstrual și pentru gestionarea simptomelor cauzate de nivelul ridicat de androgeni. Pilulele contraceptive ajută adesea la echilibrarea nivelurilor hormonale, reglează ciclul menstrual și reduc simptomele asociate hiperandrogenismului. Deși aceste medicamente sunt eficiente în gestionarea simptomelor, ele nu înlătură cauzele fundamentale ale bolii și, de asemenea, nu pot fi folosite în cazul dorinței de a avea copii. ¹⁹

Îmbunătățirea sensibilității la insulină

Medicamentele care îmbunătățesc sensibilitatea la insulină pot ajuta la stabilizarea glicemiei și la scăderea nivelului de insulină. Scăderea nivelului de insulină reduce producția de androgeni a ovarelor, întrucât acestea primesc mai puțină stimulare sub efectul insulinei, și scade și nivelul hormonului LH, care de asemenea intensifică producția de androgeni. În plus, scăderea nivelului de insulină crește producția proteinei care leagă hormonii sexuali (SHBG), astfel încât se leagă mai mulți androgeni, reducând astfel cantitatea de androgeni liberi, activi din sânge, mod în care se îmbunătățește maturarea ovulelor și se reduc simptomele caracteristice PCOS. Îmbunătățirea sensibilității la insulină nu influențează doar echilibrul hormonal, ci reduce și riscul de apariție a diabetului de tip 2 și a altor tulburări metabolice. ¹⁹

Inducerea ovulației

În cazul femeilor care se gândesc să întemeieze o familie, tratamentele care stimulează ovulația pot reprezenta o soluție. Aceste medicamente favorizează eliberarea ovulului din ovare, sprijinind astfel echilibrul hormonal. Inducerea ovulației poate fi deosebit de utilă pentru femeile la care, din cauza PCOS, există anovulație și care, din acest motiv, se confruntă cu probleme de fertilitate, deși acest tratament necesită o monitorizare permanentă și se însoțește adesea de efecte secundare. ¹⁹

Abordarea funcțională în tratamentul PCOS

Unul dintre cei mai importanți piloni ai tratamentului este introducerea modificărilor stilului de viață. O alimentație sănătoasă și mișcarea fizică regulată pot ajuta la ameliorarea simptomelor PCOS, la îmbunătățirea metabolismului și la reducerea riscurilor de sănătate pe termen lung. ²⁰ Menținerea unui stil de viață sănătos ajută nu doar la gestionarea simptomelor, ci reduce și riscul de apariție a problemelor de sănătate pe termen lung. Efectul combinat al alimentației și al mișcării fizice poate oferi o soluție sustenabilă pe termen lung în tratamentul PCOS. Se recomandă zilnic cel puțin 30 de minute de mișcare fizică moderată sau intensă ²¹, care să cuprindă nu doar antrenamente de tip cardio, ci și exerciții de tonifiere. Chiar și o cantitate mică de activitate poate fi utilă din perspectiva PCOS, întrucât îmbunătățește sensibilitatea la insulină, ajută la restabilirea echilibrului hormonal și contribuie la scăderea greutății corporale. În plus, reduce inflamația și îmbunătățește starea generală, ceea ce joacă un rol important în păstrarea sănătății pe termen lung. ²⁰

Scăderea în greutate și PCOS

Se recomandă o alimentație cu conținut caloric redus, dar bogată în nutrienți, combinată cu mișcarea fizică, în scopul scăderii greutății corporale, în special la persoanele care suferă de PCOS și care sunt supraponderale sau obeze. Chiar și o scădere de 5–10% a greutății corporale poate aduce o îmbunătățire semnificativă a simptomelor, precum ciclurile menstruale neregulate și rezistența la insulină. În plus, scăderea în greutate crește eficiența tratamentelor medicamentoase și îmbunătățește fertilitatea. ⁶ Schimbarea stilului de viață este deosebit de importantă, întrucât scăderea în greutate contribuie la restabilirea echilibrului hormonal, precum și la prevenirea riscurilor de sănătate pe termen lung, precum cancerul endometrial, diabetul și bolile cardiace. ⁶

Alimentația în cazul PCOS

Pentru persoanele care suferă de PCOS, cea mai potrivită alimentație vizează îmbunătățirea sensibilității la insulină și reducerea inflamației cronice, favorizând totodată menținerea unei greutăți corporale sănătoase. Consumul de alimente cu indice glicemic scăzut (legume și leguminoase) favorizează stabilizarea glicemiei. Pe lângă aceasta, o alimentație bogată în alimente integrale, care cuprinde proteine slabe, fructe și legume, ajută la îmbunătățirea și menținerea sănătății metabolice. ²² Alimentele bogate în acizi grași omega-3, precum peștele gras, semințele de in și nucile, sunt de asemenea importante pentru reducerea inflamației și pentru susținerea echilibrului hormonal. Un aport echilibrat de proteine la fiecare masă ajută la menținerea senzației de sațietate și susține metabolismul. Este însă bine să se evite carbohidrații rafinați și alimentele cu conținut ridicat de grăsimi saturate, care pot agrava rezistența la insulină. O alimentație bogată în fibre este de asemenea esențială din perspectiva echilibrului hormonal și a sănătății digestive. Alimentația bogată în fibre este o orientare alimentară bogată în alimente abundente în fibre, precum legume, fructe, leguminoase, precum și semințe și nuci, care susțin digestia și sănătatea intestinului. Trebuie să se urmărească introducerea unei alimentații cât mai colorate, cât mai variate, acordând atenție aportului corespunzător și echilibrat de micro- și macronutrienți. Toate acestea sunt de o importanță fundamentală în gestionarea sistemului hormonal și a sistemului digestiv. Însă fiecare organism reacționează diferit la anumite alimente, astfel încât, pentru o abordare eficientă a PCOS, este important ca alimentația să fie personalizată, ținând cont de nevoile individuale. ²²

Modularea microbiomului intestinal

Înțelegerea legăturii dintre microbiomul intestinal și PCOS conduce la strategii de tratament inovatoare, inclusiv utilizarea probioticelor, a prebioticelor, a sinbioticelor și a transplantului de materii fecale (FMT). Transplantul de materii fecale: FMT este o terapie nou apărută, în cursul căreia materiile fecale ale unor persoane sănătoase sunt transferate în intestinul pacienților, pentru a restabili un microbiom intestinal echilibrat. Cercetările privind PCOS efectuate pe modele animale au arătat că FMT poate îmbunătăți nivelurile hormonale, metabolismul glucozei și al lipidelor, poate scădea nivelul testosteronului și poate îmbunătăți rezistența la insulină. Deși sunt promițătoare, mecanismele exacte ale efectului FMT asupra PCOS necesită cercetări suplimentare. ⁴ Probiotice și prebiotice: Probioticele, care sunt microorganisme vii, și prebioticele, care sunt substanțe ce favorizează creșterea bacteriilor benefice, sunt utilizate tot mai frecvent în tratamentul PCOS. Studiile clinice au arătat că probioticele pot restabili diversitatea microbiomului intestinal, pot îmbunătăți funcțiile reproductive și pot reduce simptome precum hirsutismul și rezistența la insulină. ⁴

Suplimentele alimentare în tratamentul PCOS

În tratamentul sindromului ovarelor polichistice, suplimentele alimentare joacă un rol important în gestionarea rezistenței la insulină, a dezechilibrului hormonal și a inflamației. În timp ce modificările stilului de viață și tratamentele medicale sunt fundamentale, suplimentele pot oferi un sprijin suplimentar. În cele ce urmează sunt prezentate în detaliu cele mai importante suplimente alimentare și plante medicinale care pot ajuta la ameliorarea simptomelor PCOS. ²³ Vitamina A Datorită proprietăților sale antioxidante, vitamina A joacă un rol important în protecția celulelor și în maturarea ovulelor. La persoanele care suferă de PCOS, metabolismul vitaminei A poate fi perturbat, în special la femeile supraponderale, ceea ce poate cauza tulburări hormonale. Derivații de retinol susțin echilibrul hormonal, reduc inflamația și îmbunătățesc funcționarea ovarelor ²⁴. Retinil-palmitatul este forma cea mai bine utilizabilă a vitaminei A, mai ales pentru cei care, din motive genetice, transformă mai puțin eficient beta-carotenul (precursorul de origine vegetală al vitaminei A) în vitamina A activă, necesară organismului. La unele persoane, în special la cele de origine caucaziană, enzima necesară pentru aceasta funcționează mai puțin eficient, astfel încât, pentru ele, retinil-palmitatul de origine animală, direct utilizabil, este o alegere mai bună, deoarece susține direct sănătatea vederii, a pielii și a sistemului imunitar. ²⁵ Vitaminele B Vitaminele B, în special vitaminele B6, B12 și folatul (B9), sunt importante în metabolismul homocisteinei, care în cazul PCOS este adesea crescut. Nivelul ridicat de homocisteină crește riscurile cardiovasculare, precum și problemele de fertilitate. Vitamina B12 și acidul folic ajută la menținerea echilibrului hormonal, reducând riscul de anovulație și de probleme de fertilitate. Folatul joacă un rol în special în creșterea nivelului de progesteron și în îmbunătățirea calității ovulelor. ²⁰ Multe persoane transformă, din motive genetice, mai puțin eficient acidul folic sintetic în folat activ, util. Multe persoane poartă acele variante ale genei MTHFR din cauza cărora conversia nu este suficient de eficientă. De aceea, pentru ele este mai utilă vitamina B9 sub formă de metilfolat, întrucât această formă este direct accesibilă organismului și poate ajuta la reducerea riscului asociat nivelului ridicat de homocisteină, care poate cauza probleme cardiovasculare. ²⁶ Vitamina D Iar vitamina D îmbunătățește sensibilitatea la insulină și reduce inflamația. În cazul femeilor care suferă de PCOS, deficitul de vitamina D este frecvent, în special la cele obeze, ceea ce agravează și mai mult rezistența la insulină, tulburările menstruale și problemele de ovulație. Suplimentarea cu vitamina D îmbunătățește reglarea ciclului menstrual și funcționarea ovarului, precum și intensifică maturarea ovulelor ²⁷. Nivelul, respectiv funcționarea corespunzătoare a vitaminei D este indicată și de nivelul parathormonului (PTH): valoarea PTH este în jur de 20 atunci când în organism există suficientă vitamina D. Este important ca vitamina D să fie utilizată corespunzător, însă pentru aceasta este nevoie și de magneziu, întrucât numai în prezența unei cantități suficiente de magneziu nivelul PTH rămâne scăzut. În special în caz de supraponderalitate se recomandă suplimentarea cu magneziu, deoarece în acest caz nevoia organismului pentru procesele metabolice ale vitaminei D poate fi crescută. ²⁸ Vitamina E Vitamina E este un antioxidant puternic, ajută la reducerea stresului oxidativ, care poate contribui la agravarea simptomelor PCOS. Suplimentarea cu vitamina E poate îmbunătăți scăderea trigliceridelor și a nivelului de colesterol, precum și sensibilitatea la insulină, contribuind astfel la restabilirea echilibrului hormonal. ²⁴ Inozitol Inozitolul, în special mio-inozitolul (MI) și d-chiro-inozitolul (DCI), joacă un rol important în îmbunătățirea ovulației, a sensibilității la insulină și a echilibrului hormonal. MI susține ovulația și îmbunătățește calitatea ovulelor, în timp ce DCI ajută la reglarea metabolismului insulinei. Combinația celor doi inozitoli poate îmbunătăți regularitatea ciclului menstrual și fertilitatea. ²⁹ Ulei de pește (acizi grași omega-3) Uleiul de pește bogat în acizi grași omega-3 are un puternic efect antiinflamator și îmbunătățește sensibilitatea la insulină, pe lângă aceasta reducând și nivelul de androgeni. În plus, acizii grași omega-3 pot ajuta la atenuarea stresului oxidativ, îmbunătățesc profilul lipidic și au un efect pozitiv asupra echilibrului hormonal și a fertilității. ⁷ Crom Cromul este un mineral important, care ajută la reglarea funcționării insulinei și a glicemiei. La femeile care suferă de PCOS, suplimentarea cu crom poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și poate scădea nivelul de insulină, contribuind astfel la menținerea echilibrului hormonal. Cromul reduce simptomele rezistenței la insulină și îmbunătățește procesele metabolice. ²⁰ Zinc Zincul este un antioxidant și un mineral important, care participă la numeroase funcții biologice esențiale, inclusiv reglarea hormonală, creșterea celulară și sănătatea reproductivă. Zincul ajută la reducerea rezistenței la insulină, la îmbunătățirea metabolismului glucozei și la reglarea echilibrului hormonal. Zincul poate reduce coșurile și creșterea excesivă a pilozității (hirsutism), care sunt simptome frecvent întâlnite în PCOS. ²⁰ Deficitul de zinc poate avea un efect negativ asupra sensibilității la insulină și a reglării hormonale, astfel încât suplimentarea sa poate ajuta la gestionarea problemelor metabolice și hormonale asociate PCOS. În plus, întărește sistemul imunitar, susține sănătatea pielii și contribuie la funcționarea corespunzătoare a sistemului reproductiv, deci și la îmbunătățirea fertilității. ³⁰ N-acetilcisteină (NAC) NAC este un antioxidant puternic, care reduce rezistența la insulină și inflamația, îmbunătățește ciclul menstrual și fertilitatea la femeile care suferă de PCOS. NAC favorizează restabilirea echilibrului hormonal și scade nivelul testosteronului, ceea ce poate ajuta la reglarea ovulației și la ameliorarea simptomelor PCOS. ³¹ Plante medicinale și alte extracte vegetale Planta Vitex (mielărea) poate fi folosită pentru creșterea nivelului de progesteron și pentru îmbunătățirea echilibrului hormonal. Poate îmbunătăți fertilitatea și poate reduce tulburările ciclului menstrual ³². Extractele de schinduf pot ajuta de asemenea la îmbunătățirea sensibilității la insulină și la scăderea nivelurilor de androgeni, în timp ce curcumina susține echilibrul hormonal prin efectul său antiinflamator ³³. Saw palmetto (palmierul de Florida) este o plantă medicinală naturală, folosită adesea pentru tratarea dezechilibrelor hormonale masculine. La femeile care suferă de PCOS, saw palmetto poate ajuta la scăderea nivelului de androgeni ³⁴. În plus, ajută la echilibrarea nivelului de estrogen, îmbunătățind astfel echilibrul hormonal. Berberina este un compus natural care se găsește în mai multe plante medicinale, de exemplu în hidrastis și în dracilă. Are un efect remarcabil în reglarea glicemiei și în reducerea rezistenței la insulină. Berberina îmbunătățește funcțiile metabolice, scade glicemia și poate favoriza astfel ameliorarea simptomelor PCOS, cu o eficiență similară metforminei. ³⁵

Figura 5: Suplimentele alimentare în tratamentul PCOS

Figura 6 rezumă modul în care suplimentarea vitaminelor, mineralelor și a altor suplimente menționate mai sus contribuie la prevenirea și la gestionarea complicațiilor PCOS. În figură se observă că interacțiunile dintre factorii genetici și deficiențele de nutrienți produc simptome precum nivelul crescut de homocisteină (Hcy), stresul oxidativ, hiperandrogenismul și hiperinsulinismul. Vitamina D, bioflavonoidele, calciul, cromul, NAC (N-acetilcisteina), probioticele, magneziul, zincul și seleniul îmbunătățește rezistența la insulină (IR), în timp ce inozitolul, vitamina A, carnitina, acizii grași omega-3 și NAC influențează pozitiv simptomele hiperandrogenismului. Suplimentele de inozitol și omega-3 au un efect deosebit de favorabil asupra metabolismului și a fertilității. În plus, vitaminele B6 și B12, precum și acidul folic reduc nivelul crescut de homocisteină, în timp ce vitamina E, acidul alfa-linolenic, bioflavonoidele, seleniul, NAC și melatonina joacă un rol în reducerea stresului oxidativ. Cu toate acestea, utilizarea sigură și eficiența suplimentelor nutritive și a medicamentelor pe bază de plante necesită investigații suplimentare, cu excepția inozitolului și a acizilor grași omega-3, ale căror efecte benefice sunt dovedite. ²³

Figura 6: Figura de mai sus rezumă modul în care suplimentarea diferitelor vitamine, minerale și a altor suplimente contribuie la prevenirea și la gestionarea complicațiilor PCOS.

Abordări terapeutice de viitor în tratamentul PCOS

Pe lângă abordările tradiționale, precum suplimentele alimentare și modificările stilului de viață, se acordă tot mai multă atenție noilor opțiuni terapeutice, al căror scop este abordarea cauzelor fiziologice care declanșează PCOS. Terapia cu microARN (miARN) MicroARN-urile (miARN-urile) sunt ARN-uri scurte, necodante, care joacă un rol esențial în reglarea expresiei genice. La femeile care suferă de PCOS se observă o expresie modificată a miARN, ceea ce sugerează că aceste ARN-uri joacă un rol important în apariția și progresia PCOS ³. miARN-urile pot regla echilibrul hormonal, rezistența la insulină și inflamația, care sunt toate elemente-cheie în PCOS. Terapia cu miARN are drept scop să vizeze miARN-uri specifice care influențează agravarea simptomelor PCOS. Această terapie ar putea fi capabilă să restabilească expresia normală a miARN sau să inhibe acele miARN-uri care sunt implicate în PCOS. Terapia cu miARN ar putea fi deosebit de promițătoare, întrucât poate oferi o abordare personalizată, care vizează procesele genice specifice ce joacă un rol în apariția PCOS. ³ Terapia cu interleukină-22 (IL-22) Interleukina-22 (IL-22) este o citokină care răspunde în primul rând de integritatea mucoasei intestinale și de menținerea homeostaziei metabolice. În cazul femeilor care suferă de PCOS, nivelul de IL-22 este mai scăzut, ceea ce poate influența apariția rezistenței la insulină și a inflamației, precum și funcționarea ovarului. Terapia cu IL-22 are drept scop restabilirea nivelului de IL-22, ceea ce poate îmbunătăți funcțiile metabolice, poate reduce rezistența la insulină și poate atenua procesele inflamatorii asociate PCOS. IL-22 poate contribui, de asemenea, la menținerea echilibrului florei intestinale, ceea ce poate aduce beneficii suplimentare în tratamentul PCOS. ³ Tratamentul sindromului ovarelor polichistice este personalizat și vizează ameliorarea simptomelor, precum și minimizarea riscurilor de sănătate pe termen lung. Întrucât PCOS este o tulburare hormonală și metabolică complexă, un tratament eficient necesită adesea o abordare combinată, care cuprinde deopotrivă modificări ale stilului de viață și tratamente medicale.