Nutriția funcțională

Nutriția funcțională este o parte integrantă a medicinei funcționale, deși cele două noțiuni sunt adesea folosite ca sinonime în limbajul cotidian. Această abordare este tot mai larg recunoscută și se dovedește un instrument eficient în abordarea multor probleme de sănătate cronice sau legate de stilul de viață. Scopul nutriției funcționale este restabilirea echilibrului fizic și psihic perturbat, prin intervenții nutriționale și de stil de viață care influențează funcționarea biologică a organismului. Ea urmărește susținerea funcționării optime a organelor și a sistemelor de organe care nu funcționează corespunzător. Esența nutriției funcționale constă în a identifica ce procese ale corpului sunt hiperactive, prea lente sau dereglate și, pe această bază, a contribui la restabilirea echilibrului natural al organismului. ¹

Ce este nutriția funcțională?

Conform abordării nutriției funcționale, la elaborarea recomandărilor nutriționale trebuie luate în considerare toate aspectele stării de sănătate, ale alimentației și ale stilului de viață al persoanei. În această viziune, simptomele nu trebuie tratate izolat, ci privite ca semnale care pot indica dezechilibre mai profunde ce afectează echilibrul stării de sănătate. Aceste dezechilibre pot fi legate, de exemplu, de alimentație, de boli, de utilizarea medicamentelor, de obiceiurile de viață, de încărcătura toxică, de antibiotice sau de alți factori de mediu. Tocmai de aceea, nutriția funcțională nu este o metodă aplicabilă în mod uniform tuturor, ci o abordare personalizată, holistică, ce urmărește restabilirea sănătății ținând cont de particularitățile unice ale fiecărei persoane. Scopul său este de a susține funcționarea organismului la nivel celular, favorizând astfel o vindecare autentică și durabilă. Deși termenii medicina funcțională și nutriția funcțională sunt adesea folosiți în același sens, în realitate nu este vorba despre același lucru. Medicina funcțională este o viziune medicală amplă, care interpretează problemele de sănătate ca tulburări interconectate ale funcționării organismului, un fel de „erori de sistem”. Nutriția funcțională duce această viziune mai departe, subliniind că alimentația este una dintre pietrele de temelie ale sănătății, în timp ce o alimentație necorespunzătoare poate contribui la numeroase boli sau afecțiuni. ² Principiile nutriției funcționale prezintă în mai multe privințe asemănări cu dieta paleo, de aceea există adesea o suprapunere între protocoalele utilizate și între alimentele recomandate și cele de evitat.

Dieta paleo

Printre fundamentele nutriției funcționale trebuie neapărat menționată dieta paleo. Conform principiilor dietei paleo, trebuie evitate zahărul rafinat, făina și alte alimente procesate, precum și cerealele, leguminoasele (din cauza lectinelor pe care le conțin) și produsele lactate. Alimentația se bazează în principal pe carne curată, de preferință organică și neprocesată, precum pui, pește, curcan, vită sau miel. Toate fructele și legumele pot fi consumate cu moderație, fiind permise de asemenea nuca de cocos, nucile și semințele. Anumite tipuri de făină fără gluten – de exemplu făina de cocos sau făinurile din semințe – pot fi, de asemenea, incluse în alimentație. Dieta paleo a ajutat multe persoane să își recapete sănătatea sau să își amelioreze starea. Cu toate acestea, există câteva aspecte pe care știința le-a revizuit. În prezent, abordările moderne tratează problema unei alimentații sănătoase luând în considerare semnificativ mai multe aspecte decât ideea simplificată privind ce fel de hrană le stătea, în principiu, la dispoziție strămoșilor noștri.

Figura 1: Alimente recomandate și de evitat conform principiilor dietei paleo

Cum aplicăm strategia de nutriție funcțională?

Este însă important să formulăm câteva principii de bază care se dovedesc valabile pentru toată lumea. Următoarele cinci principii principale prezintă pașii aplicării principiilor nutriției funcționale la nivel personal:

1. Aportul de nutrienți esențiali: componentele alimentelor constituie cărămizile de bază ale corpului. Nutrienți precum vitaminele, mineralele, acizii grași esențiali, aminoacizii, probioticele sau carbohidrații complecși sunt vitali pentru menținerea sănătății organismului. Aportul lor zilnic este indispensabil pentru menținerea sănătății. (Pe site-ul nostru găsiți articole mai detaliate despre următoarele: vitamina C, vitamina D.)
2. Evitarea substanțelor toxice: produsele provenite din creșterea intensivă a animalelor, plantele modificate genetic (OMG), precum și alimentele tratate cu produse fitosanitare (pesticide) introduc în organism substanțe cu care corpul uman nu s-a întâlnit anterior – acum 80 de ani. Efectul acestora asupra sănătății poate fi extrem de nefavorabil. Este important să ne procurăm alimentele dintr-o sursă de încredere, pentru a fi siguri că, odată cu hrana, în organismul nostru ajunge doar ceea ce cunoaștem și acceptăm cu adevărat.
3. Consumul de alimente de calitate: din alimentele procesate, de calitate slabă, aportul de nutrienți poate fi insuficient, ceea ce poate pune în pericol organismul.
4. Accentuarea sănătății sistemului intestinal: potrivit lui Hipocrate, sănătatea începe și se termină în intestin. Nici urmarea celei mai bune diete nu ajută dacă sistemul digestiv nu este pregătit să o proceseze. Peste 80% din sistemul imunitar se află în sistemul intestinal. Dacă echilibrul sistemului intestinal se perturbă, acest lucru poate duce cu ușurință la infecții, inflamații, boli autoimune, precum și la perturbarea echilibrului hormonal (majoritatea acestora fiind adesea diagnosticate greșit ca altă afecțiune). Pentru menținerea sănătății sistemului intestinal este indispensabil echilibrul bacteriilor benefice, fiind totodată important să se prevină ca agenții patogeni sau resturile alimentare nedigerate să provoace inflamații ori alte probleme. Este recomandat să cunoașteți simptomele unor afecțiuni precum sindromul intestinului permeabil sau sindromul intestinului iritabil, pentru a putea recunoaște la timp atunci când funcționarea intestinală nu este în regulă.
5. Menținerea la un nivel ridicat a sănătății florei intestinale: pentru o digestie sănătoasă este indispensabil un număr suficient de mare și o diversitate a microbilor benefici din stomac și din intestine. În sistemul intestinal uman se găsesc aproximativ tot atâtea bacterii câte celule alcătuiesc corpul uman ³. Aceste bacterii se numesc microbiom. Flora intestinală influențează numeroase procese vitale ale corpului, are efect asupra funcționării sistemului imunitar, asupra compoziției corporale, asupra sănătății mentale și chiar asupra formării amintirilor. În plus, poate fi asociată cu mai multe boli legate de stilul de viață, precum rezistența la insulină sau diabetul de tip 2. Consumul de alimente care conțin probiotice naturale ajută la menținerea echilibrului florei intestinale, contribuind astfel la funcționarea eficientă a sistemului imunitar. ²

Figura 2: Principiile de bază ale nutriției funcționale

Cum poate ajuta un specialist?

Abordarea nutriției funcționale constă într-o serie de pași care conduc către cea mai personalizată abordare. Astfel de pași pot fi următorii:

• Evaluarea cuprinzătoare a istoricului medical
• Examinarea anumitor sisteme de organe
• Revizuirea aportului de suplimente alimentare
• Analizarea obiceiurilor alimentare și de viață actuale
• Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator

După colectarea și interpretarea datelor se întocmește planul nutrițional personalizat. De exemplu, în cazul tulburărilor digestive, specialistul poate face recomandări precum:

• Introducerea unei diete mai curate, eliminarea din alimentație a alimentelor procesate, a glutenului și a produselor lactate
• Predarea unor strategii de gestionare a stresului
• Strategii de pregătire a sistemului nervos pentru alimentație
• Protocoale specifice de suplimente alimentare în scopul îmbunătățirii digestiei alimentelor, al refacerii bacteriilor benefice și al reducerii simptomelor.

Este important de subliniat: nutriția funcțională nu este o intervenție unică, ci un proces flexibil, în continuă evoluție, care presupune reglarea fină, pas cu pas, a alimentației și a stilului de viață în vederea restabilirii unei sănătăți optime ². La baza succesului stau observarea și interpretarea conștientă a semnalelor corpului; dacă persoana răspunde bine la dieta respectivă, este util să o urmeze, iar dacă nu, sunt necesare ajustări. Specialiștii în nutriție funcțională nu diagnostichează boli, nu prescriu medicamente și nici nu modifică terapia medicamentoasă, nu tratează afecțiuni concrete. Sarcina lor este ca, analizând în ansamblu simptomele, stilul de viață și istoricul medical al persoanei, să identifice factorii care influențează starea de sănătate și apoi să ofere recomandări personalizate privind modificările alimentare și de stil de viață. Scopul lor nu este suprimarea simptomelor, ci restabilirea echilibrului natural al organismului. Acest proces este o muncă în comun: specialistul oferă îndrumare, dar un rezultat real și durabil poate fi obținut doar dacă persoana își asumă un rol activ și este dispusă să facă schimbări ⁴. Medicina tradițională adesea nu permite această urmărire continuă, bazată pe dialog, astfel încât abordarea funcțională poate fi deosebit de valoroasă în cazurile în care persoana nu găsește răspunsuri prin tratamentele clasice.