Boala Lyme – simptome, abordare terapeutică și informații importante

Ce este boala Lyme?

Concepția larg răspândită este că boala Lyme este transmisă de căpușe infectate. Mulți pacienți însă nu își amintesc de o mușcătură concretă de căpușă, poate pentru că a rămas neobservată sau pentru că infectarea a avut loc pe altă cale. Boala Lyme este o afecțiune sever subdiagnosticată, cu simptome extrem de variate și numeroase. Acestea pot afecta practic toate sistemele de organe, inclusiv sistemul locomotor, digestiv, organele hormonale și sistemul nervos. O parte dintre simptome sunt cauzate de deteriorarea țesuturilor care conțin colagen de către borreliile Lyme, iar o altă parte de nivelul fluctuant al inflamației, de dereglarea funcționării sistemului imunitar și, în cazurile cronice, de afectarea funcției mitocondriale. Există mai multe tulpini de bacterii Lyme, iar o persoană poate fi infectată cu una sau mai multe dintre acestea; în privința răspândirii fiecărei tulpini de bacterii Lyme există diferențe regionale. Borreliile Lyme sunt bacterii spiralate, care pătrund cu ușurință în țesuturi. Sunt cunoscute mai multe forme ale lor: pe lângă forma bacteriană clasică, spirocheta, apar și sub formă sferică (cocoidă) sau de biofilm. Bacteria Lyme este o rudă apropiată a agentului patogen care provoacă sifilisul.

Figura 1: Boala Lyme este transmisă de căpușe, agentul ei patogen este Borrelia burgdorferi. Coinfecții frecvente sunt Bartonella, Ehrlichia, Babesia, Chlamydia pneumoniae și trachomatis, Mycoplasma, Yersinia, Rickettsia, fungi, mucegaiuri, virusuri (EBV, CMV, HSV etc.), paraziți.

Deși boala Lyme este transmisă de regulă de căpușe, ea se poate transmite și pe cale sangvină, pe cale sexuală și intrauterin ¹. Din acest motiv, uneori pot fi infectate familii întregi, boala Lyme fiind transmisă chiar de-a lungul generațiilor; în astfel de cazuri, în spatele unor predispoziții la boală aparent ereditare se poate afla și o infecție cu Lyme. Pe baza unor analize efectuate la donatori de sânge, așadar la persoane care se considerau probabil sănătoase, prevalența bolii Lyme, respectiv a infecției, s-a prezentat astfel: în Italia era infectată 4,9% din populație, în România 4,3%, în sud-vestul Germaniei 16,9%, iar în Finlanda 19,3%. Rata infecției este mai ridicată la persoanele care, din cauza ocupației, petrec frecvent timp în pădure. Se observă că infecția apare mai des la bărbați, însă cauza acestui fapt este necunoscută. ² Infecția cu Lyme în sine nu înseamnă automat boală. Dacă privim cazurile în care la cineva se manifestă și simptomele caracteristice ale infecției cu Lyme, probabilitatea existenței bolii Lyme este semnificativ mai mare decât frecvențele menționate. Lyme este, în esență, un diagnostic clinic, adică medicul specialist îl stabilește pe baza simptomelor, pe care testele de laborator le confirmă sau nu. Se poate presupune că multe persoane trăiesc ca purtătoare ale infecției cu Lyme fie complet asimptomatic, fie doar cu simptome ușoare, de exemplu digestive. Deocamdată lipsesc dovezile convingătoare că boala Lyme ar putea fi eradicată complet. Infecția în sine nu trebuie neapărat să cauzeze probleme: numărul bacteriilor poate fi redus, prin abordări adecvate și complexe, adesea chiar și fără tratamente cu antibiotice, până la un nivel care permite o sănătate durabilă, de nivel ridicat.

Imaginea 1: Agentul patogen al bolii Lyme: bacteria Borrelia în sânge

Coinfecțiile bolii Lyme

Infecțiile asociate bolii Lyme pot fi și alte boli transmise tot de căpușe, paraziți, bacterii, virusuri (coinfecții), precum și așa-numitele infecții oportuniste. Acestea sunt microbi care nu cauzează probleme într-un organism sănătos, dar care încep să se înmulțească cu ușurință atunci când sistemul imunitar este slăbit. În cazuri extreme, într-un organism grav slăbit chiar și bacteriile prezente în mod obișnuit într-un organism sănătos și considerate benefice pot cauza probleme. Din punct de vedere diagnostic, este greu de stabilit care dintre multiplele infecții ce afectează organismul poate fi considerată cea principală. Boala Lyme influențează sistemul imunitar și este adesea prezentă ca o coinfecție imunomodulatoare alături de alte infecții bacteriene sau virale. În majoritatea cazurilor avem de-a face cu infecții complexe, multiple, care afectează mai multe sisteme de organe și ale căror efecte reciproce sunt neclare. Ceea ce este cert este că fiecare infecție, prin faptul că solicită sistemul imunitar și consumă și nutrienți, ușurează înmulțirea altor agenți patogeni. Coinfecțiile frecvente ale bolii Lyme sunt Bartonella, Ehrlichia, Babesia, Chlamydia pneumoniae și trachomatis, Mycoplasma, Yersinia, Rickettsia, Anaplasma, fungi, mucegaiuri, virusuri (EBV, CMV, HSV etc.), paraziți. Complexul de simptome provocat de boala Lyme și de coinfecțiile sale se numește sindrom MSIDS (adică Multiple Systemic Infectious Diseases Syndrome).

Simptomele bolii Lyme

Infecția în sine este adesea asimptomatică, însă în prezența unor solicitări cronice sau de altă natură și a factorilor de stil de viață, respectiv a stresului, se poate însoți de simptome variind de la foarte ușoare până la intense, adesea fluctuante. Apariția simptomelor severe survine de regulă atunci când stilul de viață al cuiva se schimbă – de exemplu, când renunță la sport – sau după perioade însoțite de stres cronic, evenimente de viață, uneori accidente sau alte boli. Uneori, agravarea stării survine și în urma unor noi mușcături de căpușă, mai ales în perioadele în care organismul persoanei se află într-o stare de carență de nutrienți și vitamine. În astfel de cazuri nu are loc o reinfectare, ci sistemul imunitar slăbit trebuie să lupte cu noi tulpini bacteriene sau cu alți agenți patogeni. Simptomele infecției cu Lyme pot afecta practic fiecare specialitate medicală în parte.

Figura 2: Inflamații, dureri, depresie, tulburări de somn, tulburare de panică etc.: boala Lyme poate provoca cele mai variate simptome

Simptomele fizice tipice ale bolii Lyme:

• Amigdalite, otite medii, sinuzite
• Predispoziție la rău de mișcare (rău de mare)
• Inflamații articulare (adesea la nivelul genunchilor)
• Dureri mai mici sau mai mari apărute în tot corpul, de ex. în zona rebordului costal
• Dureri de spate, hernie de disc (adesea cervicală);
• Reflux, intoleranțe alimentare, balonare;
• Intoleranță la histamină ³;
• Stări de deficit hormonal (steroizi), tulburări ale fertilității
• Oboseală
• Dificultăți în stabilizarea glicemiei, rezistență la insulină
• Simptome cutanate: eczeme, urticarie, pete roșii
• Căderea părului și a pilozității corporale
• Simptome neurologice: tulburări de vedere, amețeli, ptoză palpebrală (pleoapă căzută), paralizie facială unilaterală, tinitus (țiuit în urechi), amorțeli, „furnicături”
• Simptome care apar în cazurile grave: dureri intense migratoare, oboseală cronică severă, sensibilitate chimică multiplă, afecțiuni autoimune.

Simptomele psihice frecvente:

• Depresie, tulburări de somn, anxietate, atacuri de panică
• Probleme de control al impulsurilor, tulburări de personalitate
• Tulburări de memorie pe termen scurt, probleme de concentrare, senzație de oboseală
• Dispariția toleranței la stres
• Stări grave: tulburări de somn severe, uneori totale, apariția unor simptome psihiatrice, depresie severă, psihoze, demență
• Lipsă de energie, lipsă de motivație, negativitate, tendință de a se plânge, senzație de neputință.

Cele 6 semne descrise de Horowitz, caracteristice pentru MSIDS

Richard Horowitz, expert recunoscut la nivel internațional în domeniu, descrie anumite semne care sunt caracteristice pentru Lyme/MSIDS. MSIDS (Multiple Systemic Infectious Diseases Syndrome) este un termen tot mai frecvent folosit în legătură cu boala Lyme. Este acel complex de simptome format din boala Lyme și alte infecții transmise tot de căpușe, respectiv din diverse infecții bacteriene și virale, cu fungi și paraziți, în tipare diferite de la o persoană la alta. Horowitz descrie următoarele 6 semne ⁴:

Semnul 1: este prezent mai mult de unul dintre simptomele enumerate:

• Oboseală
• Dureri articulare și musculare
• Furnicături, senzație de înțepături
• Amorțeală și senzație de arsură
• Redoare a cefei (înțepenirea gâtului)
• Dureri de cap
• Sensibilitate la lumină și la zgomot
• Amețeli
• Tulburări de somn (dificultăți de adormire și de menținere a somnului)
• Probleme de memorie și de concentrare
• Dureri toracice și palpitații (bătăi rapide ale inimii)
• Simptome psihiatrice, de ex.: depresie și anxietate.

Semnul 2: există zile bune și zile rele

O caracteristică a bolii Lyme este că simptomele vin și pleacă, adică există zile bune, dar și zile de-a dreptul rele.

Semnul 3: durerea se schimbă și migrează dintr-un loc în altul

O altă caracteristică a bolii Lyme este durerea migratoare: durerile articulare și musculare, furnicăturile, înțepăturile, amorțeala și senzația de arsură adesea vin și pleacă, respectiv migrează prin corp. De exemplu, într-o zi durerea articulară poate apărea la genunchi, trei zile mai târziu la umăr, iar două zile după aceea la gleznă. Același lucru este valabil și pentru neuropatia cauzată de Lyme: dacă bacteria afectează nervii, atunci furnicăturile, înțepăturile, amorțeala și senzația de arsură migrează între diferite puncte ale corpului.

Semnul 4: simptomele se pot agrava în preajma ciclului menstrual

La femei, este o experiență frecventă ca simptomele de Lyme să se agraveze imediat înainte, în timpul sau după menstruație. Nu întâmplător, deoarece acestea variază împreună cu nivelurile fluctuante de estrogen și progesteron.

Semnul 5: simptomele se ameliorează atunci când cineva ia medicamente pentru alte boli

Conform relatărilor pacienților, atunci când iau antibiotice pentru o altă boală, independentă de Lyme – de exemplu, din cauza unei infecții a căilor respiratorii superioare sau urinare – pe durata administrării medicamentului simptomele adesea se atenuează mult, apoi se intensifică din nou. De altfel, apare și situația inversă, când persoana se simte mult mai rău, toate simptomele intensificându-se pe durata curei cu antibiotice. Aceasta este așa-numita reacție Jarisch-Herxheimer, când bacteriile Lyme sunt distruse și, din acest motiv, simptomele se agravează temporar.

Semnul 6: analiza de laborator a confirmat infecția

Al șaselea și totodată ultimul criteriu, cu care se poate stabili dacă în spatele simptomelor existente se află boala Lyme, este o analiză de sânge numită Western Blot, respectiv rezultatul acesteia. În SUA există peste 100, iar în lume 300 de tulpini de Lyme. Deși pentru diagnosticarea bolii Lyme există numeroase analize de laborator (de exemplu, testul ELISA, Western Blot, testul PCR sau, eventual, o cultură), toate au avantajele și dezavantajele lor. Se poate întâmpla, de exemplu, ca testul să nu fie suficient de sensibil pentru a detecta bacteria. În analiza Western Blot există cinci benzi proteice specifice pentru Lyme: benzile de 23, 31, 34, 39 și 83/93 kDa. Prezența acestora, precum și existența simptomelor de mai sus (bineînțeles, după excluderea atentă a altor boli), pot fi considerate caracteristice în cazul bolii Lyme. Apariția petei Lyme (eritemul Lyme) este de asemenea unul dintre simptomele clasice ale bolii; în acest caz nu este necesar un rezultat de laborator pozitiv, însă în mai puțin de jumătate din cazuri pata Lyme nu apare sau apare într-un loc unde este greu de observat.

Figura 3: Simptomele bolii Lyme

Pe site-ul nostru este disponibil un test sub formă de chestionar, a cărui completare vă poate ajuta să estimați probabilitatea existenței bolii Lyme/MSIDS în spatele simptomelor.

Cum poate fi diagnosticată boala Lyme?

Confirmarea bolii Lyme prin teste de laborator nu este întotdeauna simplă. Procedura ELISA, mai ieftină, finanțată de sistemul de asigurări, este nesigură în cazul Lyme. Testele de tip imunoblot (cum este Western Blot) sunt deja considerabil mai sigure, dar și acestea dau frecvent rezultate fals negative atât în faza timpurie a infecției, cât și în starea cronică, de epuizare imunitară. Testele Elispot (de exemplu: Arminlabs), semnificativ mai scumpe și greu accesibile, care măsoară imunitatea celulară, sunt și mai sigure, însă nici acestea nu reușesc întotdeauna să detecteze prezența agentului patogen. Pe lângă acestea, se mai folosesc și așa-numitele teste PCR, care sunt foarte sensibile și, teoretic, pot fi chiar predispuse la rezultate fals pozitive; în schimb, dacă tocmai la nivel local nu se găsesc borrelii Lyme în proba de țesut, pot da la fel de bine și rezultate fals negative. Pe site-ul nostru este disponibil un test sub formă de chestionar, care vă poate ajuta să estimați, pe baza simptomelor, probabilitatea existenței bolii Lyme/MSIDS. Deși testul poate servi ca un reper important pentru cel care îl completează, trebuie ținut cont de faptul că un scor mai scăzut nu exclude infecția, întrucât mulți infectați pot fi chiar complet asimptomatici. Lyme este, în esență, un diagnostic clinic, adică este stabilit de medicul specialist pe baza tabloului simptomatic, pe care rezultatul de laborator îl confirmă sau nu. Apariția unei pete Lyme tipice după o mușcătură de căpușă poate fi suficientă, și de obicei este, pentru diagnosticarea bolii chiar și la nivel de medic de familie, dar din păcate pata adesea nu este vizibilă (de ex. pe scalp) sau se poate întâmpla să nu apară deloc pe piele. Despre o boală Lyme cronică, eventual congenitală, pot fi indicii următoarele elemente din istoricul pacientului: multe simptome tipice, chiar și mărunte, rezultatele testelor sub formă de chestionar, simptomele și bolile membrilor familiei, respectiv, chiar și în lipsa unui eventual rezultat de laborator pozitiv pentru Lyme, o serie de valori de laborator pot indica Lyme; precum și tiparele tipice și acumularea tuturor acestora. Simptomele pacienților cu Lyme cronic sunt de regulă acuze și dureri difuze, fluctuante, alternante, însoțite și de simptome psihice. Cei afectați apelează frecvent la medici specialiști, însă analizele obișnuite adesea nu reflectă severitatea subiectivă a simptomelor. De asemenea, este frecvent ca rezultatele analizelor de sânge solicitate de medicul de familie să fie în mare parte în regulă, ceea ce face ca nici medicii, nici apropiații să nu ia suficient de în serios acuzele pacientului. În cazul celor care se confruntă cu boala Lyme este caracteristică o suferință fizică și psihică gravă, însoțită și agravată de neînțelegerea din partea anturajului și de lipsa empatiei.

Contextul bolii Lyme cronice

Colagenozele și boala Lyme

Borreliile trăiesc cu predilecție în țesuturile conjunctive și se hrănesc din acestea, deteriorându-le în mai multe moduri. În faza timpurie a bolii, fibrele de colagen se edemațiază și se tumefiază, apoi încep să se degradeze. ⁵ Ca rezultat al deteriorării proteinelor de colagen apar cele mai diverse simptome cutanate, articulare și ale sistemului nervos (leziuni ale mielinei), la care se adaugă creșterea fragilității tendoanelor, inflamații ale pereților vasculari, deteriorări ale tecilor protectoare din jurul nervilor (sindromul de tunel carpian) și boli ale discurilor intervertebrale. Simptomele apărute din cauza pierderii continue de colagen pe parcursul bolii Lyme pot fi atenuate prin aportul alimentar țintit de colagen.

Sistemul imunitar și boala Lyme

Borreliile sunt capabile să regleze în jos funcționarea sistemului imunitar, pentru ca astfel să poată rămâne neobservate și nederanjate în organism ⁶. Această imunosupresie ușurează însă și înmulțirea altor așa-numite infecții oportuniste, ceea ce slăbește și mai mult funcționarea organismului (vezi MSIDS). ⁷ Borrelia burgdorferi, adică agentul patogen al bolii Lyme, activează – asemenea altor infecții bacteriene sau virale – răspunsul sistemului imunitar înnăscut, nespecific. Însă, din cauza proprietăților sale speciale, sistemul imunitar este practic incapabil să distrugă agentul patogen. În strădania sa, el eliberează, în plus, cantități mari de radicali oxidativi și nitrozativi și de citokine inflamatorii, care în cantități mai mari sunt toxice pentru organism și declanșează o stare inflamatorie care afectează și sistemul nervos, neuroinflamația, adică inflamația sistemului nervos. Aceasta cauzează neuropatii periferice, iar ca urmare a inflamației care afectează creierul pot apărea depresie, tulburări de anxietate, ceață mentală (brain fog) sau alte simptome neuropsihiatrice. ^8–9

Efectele bolii Lyme asupra sistemului nervos central

Efectul bolii Lyme asupra sistemului nervos are loc parțial prin intermediul sistemului imunitar. Prima cercetare care a studiat, pe un model animal, patomecanismul infecției cu borrelia în ceea ce privește sistemul nervos central a fost publicată în decembrie 2020. ¹⁰ Încă din faza timpurie a infecției, bacteriile borrelia se înmulțesc în dura mater (membrana dura mater), însă în parenchimul propriu-zis nu pătrund timp îndelungat. Cauza apariției, în ciuda acestui fapt, a simptomelor neurologice este răspunsul inflamator declanșat de agentul patogen. Tulburarea funcțiilor cognitive, precum atenția, percepția și memoria, este cauzată de creșterea nivelului de citokine, chemokine și IFN, respectiv de infiltrarea locală de leucocite, apărute ca răspuns al sistemului imunitar înnăscut (limfocitele T). Producerea citokinelor este reglată de receptorul Toll-like și de calea de semnalizare NF-kappaB. NF-kappaB este un factor de transcripție nuclear, sub efectul căruia crește atât producerea de iNO (monoxid de azot indus) de către enzima NOS, cât și eliberarea de histamină, astfel încât pot apărea și simptomele de intoleranță la histamină/activare mastocitară. Relația funcționează și invers: histamina, la rândul ei, crește activitatea NF-kappaB. ¹¹ Sub efectul monoxidului de azot indus (iNO), respectiv al peroxinitritului care se formează din acesta, aminoacizii ciclici se pot degrada ¹². Astfel și tirozina, iar deficitul de tirozină duce la tulburarea metabolismului dopaminei, adică a sistemului motivațional. (Pentru confirmarea de laborator a problemei, nitrotirozina poate fi măsurată din urină.) Tirozina este precursorul dopaminei, al noradrenalinei și al adrenalinei (gestionarea stresului). În plus, tiroxina, un hormon tiroidian, ia de asemenea naștere din tirozină, iar în lipsa acesteia se instalează o hipofuncție tiroidiană funcțională, cu un nivel scăzut al T4. În plus, și vitamina Q10, produsă de regulă încă în cantitate suficientă la vârste tinere, are la bază tirozina; în lipsa Q10, nici celulele sistemului nervos nu funcționează. Deficitul de Q10 apărut ca urmare a transformării tirozinei în nitrotirozină duce la numeroase probleme, printre care deteriorarea funcțiilor membranare, tulburarea producerii de energie mitocondriale și a metabolismului zahărului; el se poate afla în spatele a numeroase simptome, de la insuficiență cardiacă, trecând prin problemele de vedere, până la infertilitate. Nu în ultimul rând, sub efectul iNO/peroxinitritului se degradează și triptofanul, care este precursorul serotoninei, astfel încât pot apărea și simptomele depresiei. ¹³

Bolile autoimune și boala Lyme

Organismul reacționează la atacul bacterian prin creșterea nivelului inflamației, care, în cazul persistenței, poate el însuși cauza daune. Ca în cazul oricărei alte infecții, primul care reacționează este așa-numitul sistem imunitar înnăscut, nespecific (sub forma stresului oxidativ și nitrozativ, a eliberării de citokine toxice). În mod secundar, asemănător altor infecții, și în acest caz organismul dezvoltă de regulă un așa-numit răspuns imun specific, care duce de obicei la distrugerea rapidă și țintită a agentului patogen respectiv, cu ajutorul producerii de anticorpi speciali. Însă nici acest tip de răspuns imun nu este capabil să distrugă borreliile: borreliile Lyme își pot schimba deopotrivă proteinele de suprafață și formele de viață, ba chiar sunt capabile să lege acești anticorpi. Răspunsul imun specific pe care îl provoacă prezența borreliilor se poate declanșa și împotriva proteinelor de suprafață ale unor grupuri de celule proprii. În boala Lyme cronică, anticorpii împotriva Borrelia burgdorferi (și a altor infecții oportuniste) intră în reacție încrucișată cu diferite țesuturi ale corpului, putând astfel declanșa boli autoimune. În cazul a numeroase afecțiuni autoimune grave ¹⁴, de ex. scleroză multiplă ¹⁵, artrită reumatoidă ^16–17, psoriazis ¹⁸, dermatită atopică ¹⁹, se pare că borreliile Lyme, respectiv unele infecții asociate, au și ele un rol în apariția bolii. Nu este pe deplin clarificat dacă agentul patogen al bolii Lyme este prezent în toate cazurile și nici care alți agenți patogeni ar putea provoca boli complexe similare și de sine stătător, fără prezența Lyme. Astfel de posibili agenți patogeni sunt Bartonella și Chlamydia. O relație similară se presupune și între tulpina bacteriană Yersinia enterocolitica – cunoscută și ca o coinfecție a Lyme – și boala Basedow. ^20–21

Mitocondriile, infecțiile cronice și boala Lyme

O parte semnificativă a apariției simptomelor în Lyme cronic este cauzată de deteriorarea colagenului, de nivelul inflamației persistente, cu intensitate fluctuantă, respectiv de afectarea mitocondriilor. De regulă, nu agenții patogeni înșiși cauzează simptomele caracteristice ale infecțiilor, ci activitatea sistemului imunitar orientată spre distrugerea agenților patogeni, adică citokinele inflamatorii, alți compuși toxici și monoxidul de azot indus (iNO) care iau naștere în timpul activității imune. În sine, și febra este un proces vindecător, deoarece mulți agenți patogeni periculoși nu suportă temperatura corporală mai ridicată, iar unele citokine sunt și ele mai eficiente la o temperatură corporală crescută. Utilitatea combaterii febrei este pusă la îndoială de mai multe cercetări. ²² În cazul infecțiilor cronice, răspunsul imun fluctuează de regulă în funcție de starea generală actuală a organismului. Adesea răspunsul imun al organismului este activ, deoarece atunci se produc compușii toxici și pentru bacterii, și pentru virusuri. Din păcate însă, aceleași substanțe îndreptate împotriva microbilor deteriorează și unii hormoni, compuși, structuri, membrane ale organismului, precum și mitocondriile (așa-numitul „foc amical”). Aceste procese pot cauza, pe lângă stările inflamatorii cronice clinice/subclinice, și leziuni mitocondriale. Structurile care reacționează cel mai sensibil la efectele dăunătoare ale răspunsului imun sunt mitocondriile. Mitocondriile sunt organite celulare minuscule care, din punct de vedere evolutiv, au fost cândva ființe de sine stătătoare (ele însele bacterii) și trăiesc în endosimbioză cu celulele noastre. Mitocondriile au numeroase funcții indispensabile, cum ar fi producerea de energie; producerea de pregnenolonă, care este materia primă a tuturor hormonilor steroizi; apoptoza, adică moartea celulară programată; diviziunea și diferențierea celulară, importante din punctul de vedere al funcției imune; și sinteza hemului, care stă la baza hemoglobinei. Necesarul de micronutrienți al mitocondriilor este de asemenea extrem de ridicat, în același timp ele fiind extrem de sensibile la metalele grele, la toxinele din mediu și la radiații. Întrucât mitocondriile sunt bacterii ancestrale, tot ceea ce vizează distrugerea agenților patogeni le poate dăuna în egală măsură. În cazul persistenței mai îndelungate a bolilor infecțioase, printre acestea se numără, de exemplu, și răspunsul imun natural, și tratamentele cu antibiotice. Simptomele afectării mitocondriilor sunt, de exemplu, lipsa de energie, oboseala cronică, stările de imunitate slăbită, precum și o multitudine de stări de deficit de steroizi, inclusiv rezistența la insulină, bolile autoimune, intoleranța la histamină/sindromul de activare mastocitară, alergiile și tulburările fertilității, precum și infertilitatea.

Imaginea 2: Unul dintre simptomele clasice ale bolii Lyme este pata Lyme. Însă în mai puțin de jumătate din cazuri aceasta nu apare deloc sau se formează într-un loc unde este greu de observat

Cum se leagă boala Lyme de flora intestinală?

În flora intestinală, speciile de Borrelia de regulă nu pot fi detectate; potrivit unor cercetări, borreliile preferă mai degrabă țesutul conjunctiv din jurul intestinului. Deși Borrelia trăiește în primul rând în alte țesuturi ale organismului, compoziția și funcționarea florei intestinale pot totuși influența evoluția bolii Lyme și răspunsul imun.

Rolul imunologic al microbiomului intestinal

Infecția cu Lyme influențează în sine flora intestinală; în cercetări s-a constatat scăderea speciilor care produc acid butiric (butirat). Sub efectul tratamentului cu antibiotice scade și mai mult prezența speciilor importante în fermentație și în degradarea fibrelor, aminoacizilor și glucidelor. Acidul butiric este unul dintre cei mai importanți acizi grași cu lanț scurt din flora intestinală, jucând un rol-cheie în aprovizionarea cu energie a celulelor epiteliului intestinal și în menținerea integrității barierei intestinale. În plus, are efect imunomodulator: favorizează funcționarea celulelor Treg și reduce producerea de citokine inflamatorii, contribuind astfel la echilibrul sistemului imunitar și la prevenirea inflamației excesive. În boala Lyme, scăderea speciilor producătoare de butirat duce la slăbirea protecției mucoasei intestinale, astfel încât bariera devine vulnerabilă, eventual „permeabilă”. Fenomenul de „intestin permeabil” permite ca toxine bacteriene (de ex. LPS) să ajungă în fluxul sangvin, provocând o activare imună sistemică, inflamație și simptome neuroimunologice. ²³ În caz de disbioză (compoziția nefavorabilă a florei intestinale) și de „intestin permeabil”, se intensifică producerea de citokine inflamatorii, ceea ce contribuie de asemenea la simptomele artritei Lyme și la procesele autoimune. Antigenele de origine borrelia pot induce, prin mimetism molecular, autoanticorpi și reacții încrucișate ale limfocitelor T, care pot menține simptomele de Lyme mult timp după infecție. Aceste procese autoimune și anomalii imunologice pot fi agravate suplimentar de reacția imună nespecifică provocată de flora intestinală disbiotică.

Terapia cu antibiotice și microbiomul intestinal

Deși un tratament cu antibiotice poate fi eficient în tratarea bolii Lyme, la cel puțin 10% dintre pacienți apar simptome persistente. Terapia cu antibiotice de lungă durată aplicată în tratarea Lyme poate perturba echilibrul florei intestinale. Creșterea proporției unor familii și genuri (de ex. Blautia, Enterobacteriaceae) și scăderea altora (de ex. Bacteroides) generează un tipar care influențează negativ imunomodularea. În mod paradoxal, acest lucru poate cauza noi dereglări imune, poate accentua acuzele digestive și poate favoriza înmulțirea agenților patogeni oportuniști. ^24–25 Nici extractele vegetale folosite în cazul Lyme nu au doar efecte pozitive asupra florei intestinale: în cazul unei utilizări îndelungate, ele pot distruge nu doar bacteriile patogene, ci și pe cele benefice, iar aceste efecte pot fi cartografiate doar cu ajutorul analizei microbiomului. Un aspect interesant: În timpul reacției Jarisch–Herxheimer, distrugerea bacteriilor Borrelia sub efectul antibioticului poate cauza o agravare temporară a stării. Ea este declanșată de lipoproteinele și substanțele asemănătoare endotoxinelor eliberate din spirochetele care mor, ceea ce induce o producere de citokine proinflamatorii.

Axa intestin-creier și simptomele neurologice

Infecția cu Lyme afectează frecvent nervii cranieni, printre care nervul vag, care este și centrul sistemului nervos parasimpatic, deci și al comunicării intestin-creier. Afectarea sa poate cauza în sine și probleme digestive, inclusiv tulburări ale funcționării intestinului sau scăderea producerii de enzime digestive. Tulburarea inervației intestinului și deficitele enzimatice duc la înmulțirea bacteriilor de putrefacție sau patogene din intestin, iar disbioza și inflamația asociate pot solicita direct și mai mult sistemul nervos, putând apărea oboseală și anxietate.

Opțiuni de refacere a florei intestinale pentru creșterea eficacității terapiei

Având în vedere efectul bolii Lyme de intensificare a inflamației și de solicitare a sistemului imunitar, respectiv efectul său direct asupra stării microbiomului și cel indirect, legat de tratamentele repetate cu antibiotice, merită ca refacerea microbiomului să fie tratată ca un element al strategiei terapeutice. ^{23, 26} Prin analiza florei intestinale este posibilă refacerea țintită, personalizată: după identificarea disbiozei, o intervenție individuală prin dietă, pre- și probiotice. După un tratament cu antibiotice, preparatele pre- și probiotice folosite fără cunoașterea compoziției exacte a florei intestinale pot fi chiar contraproductive, putând întârzia sau chiar împiedica reechilibrarea florei intestinale. ²⁷ Un aspect interesant: Un motiv de speranță îl oferă Hygromicina A, un nou antibiotic cu spectru îngust, selectiv, împotriva Borreliei. În modele murine s-a dovedit eficient, menajând în același timp flora intestinală, iar riscul apariției rezistenței este de asemenea scăzut. ²⁴ Recomandări dietetice antiinflamatorii: o alimentație bogată în acizi grași omega-3 și săracă în acizi grași omega-6 și glucide rafinate. Suplimentarea micronutrienților:vitamina D, vitamina A, zinc, cupru, magneziu, antioxidanți și colageni. Terapia prin stil de viață: gestionarea stresului, mișcare aerobă moderată, termoterapie (saună, baie fierbinte), oxigenoterapie – toate susțin sistemul imunitar și armonizarea axei intestin-creier. ²⁴ Simptomele complexe ale bolii Lyme sunt influențate nu doar de infecția cu Borrelia în sine, ci și de starea florei intestinale. Disbioza, intestinul permeabil și tulburarea axei intestin-creier pot contribui toate la menținerea inflamației, la activarea sistemului imunitar și la accentuarea simptomelor neurologice. Analiza și refacerea țintită a microbiomului, precum și susținerea sistemului imunitar și nervos oferă o opțiune terapeutică complexă, care poate atenua simptomele și poate îmbunătăți calitatea vieții în boala Lyme. La HealWays realizăm consilierea folosind instrumentul diagnostic modern de analiză a microbiomului bazată pe tehnologia Shotgun. Pe baza rezultatelor obținute, alcătuim un plan terapeutic personalizat și țintit, care poate include recomandări privind dieta și stilul de viață, precum și o suplimentare țintită de micronutrienți, respectiv de pre- și probiotice.

Alte corelații în ceea ce privește boala Lyme

Traumele, stresul și boala Lyme

Stresul mai sever și apariția simptomelor de Lyme se află într-o relație de influențare reciprocă. Stresul persistent, inclusiv așa-numitul stres social, reduce forța de apărare a sistemului imunitar, ceea ce poate duce la reactivarea infecțiilor. În consecință, sub efectul diferitelor forme de stres, cei afectați trec adesea dintr-o stare asimptomatică într-o stare de boală mai gravă. Invers, persoanele infectate cu Lyme suportă adesea mai greu tensiunile existente, în funcție de starea lor actuală. Acest lucru poate avea mai multe cauze:

• Efectul direct al Lyme asupra sistemului nervos
• Efectele mediate de sistemul imunitar (inflamația subclinică)
• Degradările complexe ale sănătății, caracteristice infecțiilor cronice multiple
• Tulburări ale funcționării mitocondriale.

După perioade sau evenimente de viață stresante, precum suportarea unor traume, pierderea locului de muncă sau a partenerului, uneori accidente, pacienții cu Lyme relatează frecvent simptome grave. Având în vedere simptomele difuze și fluctuante, se ridică adesea ipoteza că acestea ar fi psihice și sunt considerate frecvent psihosomatice. Procedurile psihologice, prelucrarea evenimentelor traumatice sunt recomandate pentru cei care suferă de Lyme cronic, întrucât uneori pot stabiliza starea. Procedurile psihologice pot fi părți importante ale soluției, însă adesea nu se dovedesc totuși suficiente în sine. Având în vedere că în aceste cazuri este vorba, în esență, de una sau mai multe infecții, respectiv de starea apărută în urma acestora, tratarea lor trebuie să fie corespunzătoare. Sarcina principală este susținerea adecvată a regenerării organismului și a funcționării sistemului imunitar, respectiv reducerea numărului de agenți patogeni cu cât mai puține substanțe active care produc daune secundare în organism. Poate fi ideală o soluție personalizată, care ține cont deopotrivă de particularitățile individuale, de stilul de viață, de capacitățile și posibilitățile persoanei, precum și de amploarea leziunilor.

Apariția simptomelor de Lyme/MSIDS și genetica

Anumite predispoziții genetice pot agrava problematica bolii Lyme cronice:

• Genetica receptorului de vitamina D (VDR)
• Variantele unor enzime hepatice care, din motive genetice, funcționează mai rapid/mai lent (enzimele de fază I, respectiv de fază II), precum și combinațiile nefavorabile ale acestor variante se pot afla și ele în spatele unor simptome persistente. Cei afectați reacționează de regulă prost sau prea sensibil la substanțe chimice, la medicamente, uneori și la vitamine. Frecventă este, de ex., boala Gilbert (o scădere de 70-75% a producerii enzimei UDP-glucuronoziltransferază, UDP-GT1-A1). În ceea ce privește rezultatele de laborator, și un nivel mai ridicat al bilirubinei poate trezi suspiciuni. Boala Gilbert este adesea asimptomatică, dar cei afectați fac mai greu față detoxifierii unor toxine, iar acest lucru poate agrava apariția simptomelor în legătură cu boala Lyme. Cei afectați suportă mai greu și stresul; de exemplu, pielea și albul ochilor lor se pot îngălbeni sub efectul stresului.
• Se cunosc mai multe variante ale enzimei MTHFR, în formă homozigotă și heterozigotă. În prezența lor, în locul suplimentării folatului cu compuși sintetici (acid folic) se recomandă formele naturale (metilfolat).

Lyme/MSIDS și toxinele din mediu

În zilele noastre, oamenii sunt expuși la numeroase toxine din mediu, solvenți, pesticide și metale toxice. Acestea reprezintă o problemă serioasă, întrucât inhibă deopotrivă funcționarea mitocondriilor și a sistemului imunitar, solicitând în același timp și procesele de detoxifiere ale organismului. Toxinele pot cauza probleme mai serioase mai ales în cazul unei genetici hepatice enzimatice nefavorabile, chiar și fără infecții cronice. În prezența Lyme/MSIDS, organismul face față și mai greu acestora, iar cei afectați reacționează uneori cu o sensibilitate crescută și cu apariția de simptome la aceste toxine din mediu.

Lyme/MSIDS și problemele dentare

Focarele dentare, respectiv solicitările cu metale și substanțe chimice apărute în legătură cu soluții stomatologice nefavorabile, precum plombele de amalgam sau protecția inadecvată în timpul îndepărtării acestora, pot reprezenta adesea un factor de risc serios și pot cauza chiar și apariția unor simptome grave. Se recomandă investigarea și rezolvarea acestora cu ajutorul unui stomatolog potrivit, de preferință cu orientare biologică. Stomatologia biologică ține cont de efectele asupra întregului organism ale unor materiale folosite în stomatologie, de exemplu în cazul plombelor și implanturilor, și acordă o atenție sporită cartografierii și eliminării eventualelor focare dentare ascunse. De exemplu, astfel de focare pot fi dinții tratați endodontic (cu canal) sau necrozele izolate, NICO-urile (Neuralgia Inducing Cavitational Osteonecrosis) din osul mandibular. Acestea apar în urma extracțiilor dentare, atunci când o parte din membrana radiculară rămâne la locul extracției, iar apoi, în acea parte a osului maxilar, ia naștere o cavitate mai mică, umplută cu material asemănător grăsimii, care găzduiește bacterii.

Cum influențează alimentația starea celor afectați de boala Lyme?

Pentru pacienții care suferă de boala Lyme se recomandă în mod specific respectarea unei diete în care alimentele conțin cât mai puține componente care intensifică inflamația. De evitat sunt, de exemplu, acizii grași omega-6 și glucidele rafinate. Simptomele bolii Lyme nu sunt provocate, în cea mai mare parte, de agentul patogen în sine, ci de răspunsul imun nespecific la acesta, respectiv de inflamația subclinică prezentă în organism la un nivel fluctuant. Este important ca inflamația să poată fi menținută la un nivel cât mai scăzut, ceea ce se poate obține, deci, parțial prin alimentație. Pe lângă evitarea componentelor care intensifică inflamația, se recomandă consumul de alimente care conțin substanțe active antiinflamatorii, de exemplu proteine de colagen, acizi grași omega-3, respectiv componente vegetale precum pigmenții, polifenolii, fibrele selective pentru susținerea florei intestinale. Prin atacul asupra nervului vag, Lyme provoacă frecvent probleme digestive, cu deficit de acid gastric și de enzime. Din acest motiv, trebuie ținut cont de acest aspect și prin dietă și prin factorii de stil de viață, iar în paralel este util ca funcțiile sistemului digestiv să fie susținute în mod benefic. O parte dintre simptomele tipice de Lyme sunt cauzate de borrelii prin faptul că acestea consumă proteinele de colagen ale organismului. Astfel, aportul de colagen din surse alimentare, în mod țintit, poate ajuta la reducerea daunelor, deoarece furnizează organismului materia primă pentru procesele de refacere a țesuturilor care conțin fibre de colagen. În plus, numeroase substanțe active vegetale au efect antimicrobian, de exemplu grăsimea de cocos, uleiurile esențiale ale ierburilor verzi și usturoiul. Și aportul alimentar al acestora poate fi un element important al apărării. În general, se poate spune că aportul alimentar al micro- și macronutrienților corespunzători poate exercita o influență serioasă asupra funcționării organismului și este totodată o condiție a sănătății durabile. Tocmai de aceea, în conceperea dietei este un aspect important aportul nutrienților deopotrivă în forma și în cantitatea corespunzătoare.

Imaginea 3: Căpușa comună (Ixodes ricinus), care este principalul transmițător al bolii Lyme.

Cum se poate ajuta în cazul bolii Lyme?

Deși în cazul multor persoane infecția cu Lyme este pur și simplu prezentă, aceasta nu înseamnă neapărat și boală. Infecția poate însă slăbi capacitatea de apărare a organismului, prin care provoacă apariția simptomelor. De aceea este o chestiune atât de importantă deficitul mai multor vitamine, dintre care o însemnătate deosebită are vitamina D, respectiv deficitul alimentar al mai multor micronutrienți și al unor tipuri de proteine, stresul sever și/sau persistent, prezența concomitentă a altor infecții, dar chiar și toxinele din mediu sau alte toxine, deoarece toate acestea pot duce de asemenea la scăderea funcționării sistemului imunitar. În plus, activarea agenților patogeni poate fi cauzată și de factorii de stil de viață necorespunzători și de lipsa mișcării. Boala Lyme cronică și alte infecții cronice nu își ating efectul dăunător sănătății în primul rând în mod direct, ci ca urmare a numeroase procese complicate, cu multe verigi intermediare. Se poate ajuta în cazul bolii Lyme în următoarele moduri:

• Prin analiza florei intestinale este posibilă refacerea țintită, personalizată.
• Prin respectarea unor protocoale dietetice și de suplimente alimentare, pentru susținerea apărării naturale a organismului, respectiv a regenerării sale continue
• Prin elemente dietetice antiinflamatorii, de echilibrare a sistemului imunitar, și prin aportul de substanțe active mitocondriale, pentru reducerea daunelor provocate
• Prin factori de stil de viață îndreptați în mod special împotriva borreliilor Lyme (caz în care scopul este creșterea oxigenării și a temperaturii corporale: prin practicarea sporturilor aerobe, a saunei, a băilor fierbinți)
• Prin consumul de substanțe active vegetale naturale și prin urmarea unui protocol de iod, pentru distrugerea microbilor
• Prin tratamente cu antibiotice (alături de care se continuă, în paralel, o terapie probiotică cu tulpini bacteriene producătoare de H2O2, pentru dizolvarea biofilmului și reducerea riscului de Clostridium difficile)
• Prin alte opțiuni terapeutice, precum oxigenoterapia intravenoasă, oxigenul hiperbar, hipertermia etc.
• Cu ajutorul unor tehnici de gestionare a stresului, precum relaxarea și unele proceduri psihologice care servesc reducerii solicitării prin stres.

Pe baza cunoștințelor noastre actuale, borreliile Lyme nu pot fi eradicate, dar păstrarea sănătății sau refacerea sănătății poate fi obținută prin numeroase abordări diferite. În scopul creșterii eficacității, merită ca toate acestea să fie aplicate în combinații diferite, pe baza unor considerente individuale.

Vă ajutăm să vă păstrați sănătatea

Chiar și ca persoană infectată cu Lyme puteți duce o viață sănătoasă și împlinită. Pentru elaborarea unui protocol personalizat de nutriție și stil de viață, adresați-vă specialiștilor noștri! Informațiile prezentate aici nu înlocuiesc diagnosticul medical și nu constituie nici îndrumări pentru tratarea vreunei boli. Descrierea de mai sus este protejată de drepturi de autor, exercitarea drepturilor legate de aceasta revenind exclusiv HealWays Kft. Utilizarea și copierea textului sunt permise doar cu acordul prealabil scris al HealWays Kft.